DECIZIE Nr.
692 din 17 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 404 1, art. 404 2 si art. 404 3 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 940 din 21 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4041, 4042 şi 4043 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Tiberiu Octavian Cornif în Dosarul nr. 20.030/2005 al
Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât
criticile formulate de autorului excepţiei nu vizează aspecte de
neconstituţionalitate, ci reprezintă strict o problemă de aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 20.030/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4041, 4042 şi 4043 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Tiberiu Octavian Cornif cu ocazia soluţionării unei acţiuni
civile având ca obiect întoarcerea executării silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 şi art. 136 alin. (5)
coroborate cu art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, prin
raportare la art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea
fundamentală. Autorul excepţiei apreciază că reglementarea criticată este
neconstituţională, întrucât „permite rediscutarea unei cauze definitiv
soluţionate şi acordarea unui bun mobil către o parte, după ce prin hotărâre
definitivă, irevocabilă şi executată fusese acordat celeilalte părţi".
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că textele de lege criticate permit instanţelor
judecătoreşti să restabilească situaţia anterioară, în condiţiile în care
titlul executor a fost desfiinţat tot de către o instanţă judecătorească,
într-o cale de atac prevăzută de lege. Astfel, în urma desfiinţării unei
hotărâri executorii, dar care nu a devenit irevocabilă, ale cărei dispoziţii au
fost duse la îndeplinire, este
absolut just şi echitabil ca legea să prevadă posibilitatea restabilirii
situaţiei anterioare, împrejurare care nu aduce însă atingere prevederilor
cuprinse în tratatele şi convenţiile internaţionale.
De altfel, instanţa apreciază că autorul excepţiei
invocă mai mult probleme de fond, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4043 din Codul de procedură civilă,
arată că acestea nu au aplicabilitate în speţă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece procedura de
judecată, inclusiv executarea silită, se întemeiază pe prevederile art. 126
alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora normele de procedură sunt stabilite
numai prin lege. Totodată, constituie atributul exclusiv al instanţelor
posibilitatea de a analiza şi hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor
părţilor aflate pe poziţie de egalitate, legea oferind acestora din urmă
dreptul de a-şi proba pretenţiile, folosind toate căile de atac.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 467/2004 şi Decizia
nr. 558/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4041, 4042 şi 4043 din Codul de procedură civilă, care
au următorul conţinut:
- Art. 4041: „In
toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea
silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea
situaţiei anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor
restitui celui îndreptăţit.
In cazul în care executarea silită s-a făcut prin
vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea
de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata
inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.";
- Art. 4042: „In
cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele
de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi
asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.
Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată
a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii
situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa
care rejudecă fondul.
Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare
executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere
instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.";
- Art. 4043:
„Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decât
o instanţă judecătorească a fost desfiinţat de acel organ sau de un alt organ
din afara sistemului instanţelor judecătoreşti, iar modalitatea restabilirii
situaţiei anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deşi este
prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obţine pe calea unei
cereri introduse la instanţa prevăzută de art. 4042 alin. 3."
Autorul excepţiei susţine că
reglementarea criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 44
care consacră dreptul de proprietate privată şi ale art. 136 alin. (5)
referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private, coroborate cu cele ale
art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile
omului. De asemenea, apreciază că dispoziţiile criticate contravin şi art. 1
din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, prin
raportare la art. 11 alin. (1) şi (2) şi la art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea
fundamentală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, prin Decizia nr. 558 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 25 ianuarie 2005, a reţinut că dispoziţiile art. 4041 din Codul de procedură civilă se
referă exclusiv la cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însăşi
executarea silită. Desfiinţarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanţa
judecătorească, în urma examinării temeiniciei şi legalităţi lor. La
soluţionarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanţele
judecătoreşti sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este sau
nu îndreptăţit să obţină restituirea bunului ori a valorii luate prin
executarea silită. In această privinţă art. 4041 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că „Bunurile asupra
cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit". Creditorul
are dreptul neîngrădit de a cere în justiţie valorificarea creanţelor sale şi,
la nevoie, executarea silită a acestora, iar debitorul şi orice altă persoană
interesată au dreptul să conteste, tot în justiţie, titlul executoriu şi
executarea silită însăşi.
De altfel, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 227
din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a
reţinut că procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente
pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în
proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea,
de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi
desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele
interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei
anterioare acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4041, art. 4042 şi art. 4043 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Tiberiu Octavian Cornif în Dosarul nr. 20.030/2005 al
Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora