DECIZIE   Nr. 692 din 11 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 292 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 698 din 16 octombrie 2007

Ioan Vida                                 - preşedinte

Nicolae Cochinescu                -judecător

Aspazia Cojocaru                    -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Ninosu                           -judecător

Ion Predescu                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Iuliana Nedelcu                       - procuror

Marieta Safta                          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Măria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei excepţiei, d-na avocat Alice Drăghici, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avand cuvantul, d-na avocat Alice Drăghici solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucat criticile formulate în motivarea excepţiei sunt neîntemeiate. Totodată, precizează că, în măsura în care se solicită modificarea textului de lege supus controlului, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 1 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 18.923/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Măria Huza în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucat din cuprinsul acestuia rezultă că numai declaraţiile necorespunzătoare adevărului făcute în faţa instituţiilor de stat, descrise în art. 145 din Codul penal, pot atrage răspunderea penală pentru această infracţiune. Legiuitorul operează astfel o discriminare „între sfera publică şi cea nepublica", ceea ce determină o inechitate între cetăţeni, cată vreme, pentru aceeaşi faptă, răspunderea penală va fi atrasă numai de natura instituţiei în faţa căreia s-a făcut declaraţia. Se conchide în sensul că, „pentru deplina egalitate în drepturi a cetăţenilor, este firesc ca fapta respectivă să producă aceleaşi consecinţe juridice indiferent dacă e vorba de o instituţie publică sau nu."

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat reglementarea de către legiuitor a infracţiunii de fals în declaraţii nu este de natură să aducă nicio atingere dreptului părţilor interesate de a se apăra şi de a se prevala de toate garanţiile care caracterizează un proces echitabil şi, totodată, aceasta se aplică, fără excepţii, tuturor persoanelor'care se încadrează în ipoteza textului de lege, fără nicio distincţie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Cat priveşte art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat de asemenea în motivarea excepţiei, apreciază că nu are incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 292 din Codul penal, potrivit cărora „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".

In motivarea excepţiei, autoarea acesteia invocă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinand excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiata şi urmează a fi respinsă.

Dispoziţiile art. 292 din Codul penal, care reglementează infracţiunea de fals în declaraţii, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în declaraţiile făcute oficial şi care, potrivit legii sau împrejurărilor, servesc la producerea de consecinţe juridice. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă, de competenţa exclusivă a Parlamentului, în cadrul măsurilor de politică penală, şi nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplica tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare în raport de criteriile egalităţii în drepturi stabilite de Legea fundamentală şi, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil.

In plus, art. 292 din Codul penal nu este criticat pentru ceea ce reglementează, ci pentru ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, reprezintă o omisiune de natură să-i confere acestuia caracter neconstituţional. Astfel, se susţine că declaraţiile necorespunzătoare adevărului ar trebui să fie incriminate indiferent de persoana juridică în faţa căreia au fost făcute, întrucat numai în situaţia în care fapta respectivă ar produce aceleaşi consecinţe juridice „indiferent dacă e vorba de o instituţie publică sau nu" s-ar asigura deplina egalitate în drepturi a cetăţenilor şi orice persoană ar putea avea dreptul la un proces'echitabil, în afara oricărei discriminări. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Măria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta