DECIZIE   Nr. 69 din 18 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 226 din  3 aprilie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Maria Tomulescu si Ileana Jecu in Dosarul nr. 5.760/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 41 din Constitutie referitoare la ocrotirea proprietatii private, intrucat textele de lege criticate consacra protectia dobanditorului de buna-credinta, justificata din ratiuni de echitate sociala, care reprezinta o exceptie de la regula "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis".

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 februarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 5.760/2001, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Maria Tomulescu si Ileana Jecu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 contravine textelor constitutionale ale art. 41 alin. (1), (2) si (3), intrucat buna-credinta a dobanditorilor unui imobil preluat de stat fara titlu inlatura titlul de proprietate al adevaratului proprietar, ceea ce echivaleaza cu o preluare abuziva.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si punctul de vedere, considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se apreciaza ca "din redactarea textului criticat rezulta ca, de regula, actele de instrainare incheiate asupra imobilelor preluate fara titlu sunt lovite de nulitate absoluta, cazul in care actul de instrainare a fost incheiat cu buna-credinta fiind o exceptie de la aceasta regula. Asadar, potrivit acestei interpretari, actele de instrainare asupra imobilelor preluate fara titlu incheiate de stat sunt lovite de nulitate absoluta, intrucat statul, in urma deposedarii ilegale a proprietarului, nu poate pretinde ca a stapanit cu buna-credinta imobilul astfel preluat si nici ca a fost de buna-credinta la instrainarea acestuia. Este o solutie ce deroga partial de la principiile dreptului comun aplicabil vanzarii lucrului altuia, in sensul ca, in ipoteza in care instrainatorul este de rea-credinta, iar dobanditorul este de buna-credinta, contractul este lovit de nulitate absoluta, iar nu de nulitate relativa".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca, in ceea ce priveste art. 46 alin. (1), acesta consacra principiul constitutional al neretroactivitatii, incheierea actelor juridice si regimul juridic al nulitatii acestora fiind reglementate de legea in vigoare la acel moment. Astfel, regimul juridic al proprietatii - continutul juridic, limitele si mijloacele de aparare - este acelasi pentru toti proprietarii, acestia fiind egal ocrotiti de legea civila in vigoare, la acel moment. Referitor la art. 46 alin. (2), se apreciaza ca protejarea dobanditorului de buna-credinta este justificata de consideratiuni de echitate si utilitate sociala si constituie una dintre exceptiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". In concluzie, exceptia de neconstitutionalitate este considerata ca fiind neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41, referitoare la protectia proprietatii private, intrucat nu instituie un tratament inegal in ocrotirea dreptului de proprietate, ci se reglementeaza conditiile de valabilitate a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate de stat cu titlu sau fara titlu. Se mai arata ca exista o motivare obiectiva si rezonabila a instituirii exceptiei bunei-credinte si nu exista o disproportie intre scopul urmarit de lege - stabilirea unor masuri reparatorii pentru fostii proprietari sau mostenitorii acestora - si mijloacele folosite. Pe de alta parte, art. 41 din Constitutie statueaza ca legea stabileste continutul si limitele dreptului de proprietate si, prin urmare, legiuitorul, determinand aceste limite, are in vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite. Prin urmare, exceptia este considerata ca fiind neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (1) si (2): "(1) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile daca au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
    (2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    Textul constitutional invocat de autoarele exceptiei ca fiind incalcat are urmatoarea redactare:
    - Art. 41 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin coroborare cu alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, primul alineat al acestui articol are in vedere actele juridice de instrainare a imobilelor preluate cu titlu valabil. Prin efectul acestei preluari, proprietarul initial al imobilului a pierdut titlul de proprietate in favoarea statului, care, in aceasta calitate, este indreptatit sa exercite toate prerogativele dreptului sau asupra bunului. Statul poate dispune de bunul sau, instrainandu-l in mod valabil, cu respectarea legilor in vigoare la data vanzarii, fara sa incalce dreptul proprietarului initial, care, in urma preluarii, a incetat sa mai existe. Altfel spus, titularul initial al dreptului de proprietate, nemaiavand calitatea de proprietar la data instrainarii bunului de catre cel care il detine in proprietate, recte statul, nu are cum sa invoce incalcarea - pe calea reglementarii care recunoaste validitatea actului de instrainare - a unui drept pe care nu-l mai are.
    Nu exista, asadar, nici o contradictie intre reglementarea prevazuta de alin. (1) al art. 46 si principiul constitutional al garantarii dreptului de proprietate consacrat de art. 41 din Legea fundamentala, motiv pentru care Curtea constata ca, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Cu privire la alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, Curtea retine ca, potrivit celor ce rezulta din motivarea exceptiei, critica de neconstitutionalitate vizeaza teza a doua a alineatului, potrivit careia - prin exceptie de la regula instituita prin teza intai care sanctioneaza cu nulitatea absoluta actele juridice de instrainare avand ca obiect imobilele preluate fara titlu valabil - asemenea acte sunt valabile daca au fost incheiate cu buna-credinta.
    Curtea considera ca, prin consacrarea bunei-credinte ca o cauza de asanare a nulitatii absolute a actelor de instrainare a imobilelor preluate fara titlu valabil, legiuitorul a inteles ca in conflictul de interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobanditorul de buna-credinta al bunului sau imobil sa fie preferat cel din urma. Recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta a fost impusa de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic solutia se fundamenteaza pe principiul validitatii aparentei in drept, a carui esenta este exprimata prin adagiul "error communis facit jus".
    Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra aplicabilitatii acestui principiu de drept in materia care face obiectul controlului de constitutionalitate (de exemplu, prin Decizia nr. 191/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002), retinand cu acel prilej ca "incidenta principiului validitatii aparentei in drept este insa subsecventa intrunirii cumulative a doua conditii privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vanzatorului - eroare care trebuie sa fie comuna sau unanima si, de asemenea, invincibila - si a unei conditii privind buna-credinta a subdobanditorului, care trebuie sa fie perfecta, adica lipsita de orice culpa sau chiar indoiala imputabila acestuia".
    De altfel, optiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobanditorul de buna-credinta nu vine in contradictie cu spiritul Legii nr. 10/2001, si anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, intrucat in situatia in care restituirea in natura nu mai poate opera devin aplicabile dispozitiile art. 1 alin. (2) din legea mentionata, potrivit carora: "(2) In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri ori servicii oferite in echivalent de detinator, cu acordul persoanei indreptatite, in acordare de actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau de despagubiri banesti."
    In consecinta, Curtea constata ca art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravine prevederilor constitutionale privind protectia proprietatii private, fiind in deplina concordanta cu art. 41 alin. (1) teza a doua, potrivit careia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Maria Tomulescu si Ileana Jecu in Dosarul nr. 5.760/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 februarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu