DECIZIE Nr.
688 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) si (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 28 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3)
şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Laurenţia Maria Grosu în Dosarul nr.
306/102/2007 al Curţii de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 821 D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992, excepţie ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ
în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 522D/2008 şi nr. 821 D/2008 este
similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 821D/2008 la Dosarul nr.
522D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 306/102/2007, Curtea de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de
muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29
alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Laurenţia
Maria Grosu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Incheierii
din 23 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr.
306/102/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3734 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
civilă.
Prin Incheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.580/110/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia
a fost ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ cu prilejul
soluţionării recursului formulat împotriva Incheierii din 10 decembrie 2007, pronunţată
de Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal
în Dosarul nr. 3.580/110/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri
pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 29 alin.
(1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, care prevăd o serie de cauze de
inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ce trebuie verificate de
instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia, încalcă
prevederile constituţionale care reglementează atribuţiile Curţii
Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi şi accesul liber la
justiţie. In acest sens, arată că pentru apărarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale trebuie să existe pentru orice persoană posibilitatea de a se
adresa instanţei, implicit Curţii Constituţionale. In acelaşi timp,
dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 conferă nepermis
instanţelor de judecată competenţa de a aprecia dacă excepţia de
neconstituţionalitate este admisibilă sau inadmisibilă, atribut esenţial al
Curţii Constituţionale. De asemenea, arată că termenele prevăzute de textul de
lege criticat sunt prea scurte, astfel că nu este respectată cerinţa unui
termen rezonabil.
Curtea de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale, pentru minori şi familie arată
că „împărtăşeşte argumentele aduse în sprijinul excepţiei de
neconstituţionalitate".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu contravine prevederilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei. In acest sens, arată că este
firesc ca aprecierea aplicabilităţii în cauză a unor texte legale să revină
instanţei care judecă procesul respectiv, iar nu Curţii Constituţionale, a
cărei competenţă se referă exclusiv la aprecierea conformităţii actelor
normative inferioare cu Legea fundamentală. In plus, încheierea de respingere a
cererii de sesizare a Curţii
Constituţionale este supusă unei căi de atac în sistemul instanţelor de
judecată, ceea ce conferă părţii care a invocat excepţia o garanţie în plus
pentru accesul liber la justiţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, invocă cele
statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 607/2005 si Decizia nr. 35/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004,
dispoziţii potrivit cărora „(1) Curtea Constituţională decide asupra
excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu
soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul
acestuia.
(2)Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia
dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj
comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa
instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3)Nu pot face obiectul excepţiei prevederile
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii
Constituţionale.[...]
(6)Dacă excepţia este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor texte constituţionale: art. 1 alin. (4) privind
separaţia puterilor în stat; art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor
în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări;
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil; art. 142 alin. (1)
care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei
Constituţiei; art. 146 lit. d) privind atribuţia Curţii Constituţionale de a
hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată
că aspectele invocate de autorul excepţiei au constituit în numeroase rânduri
obiect al controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional.
Astfel, printr-o serie de decizii, aşa cum este şi Decizia nr. 1.113 din 27
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874
din 20 decembrie 2007, Curtea a statuat că textele de lege care prevăd
posibilitatea instanţelor de a respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate „sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a
acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de
constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de
jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă
respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa
judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii
sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le
respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii".
In ceea ce priveşte condiţiile pe care o excepţie de
neconstituţionalitate trebuie să le îndeplinească pentru a fi admisibilă,
Curtea observă că acestea sunt strict prevăzute de lege, astfel că instanţa de
judecată nu poate respinge ca inadmisibilă excepţia pentru alte motive decât
cele limitativ enumerate de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr.
47/1992. In acest sens trebuie interpretat şi rolul instanţei de a se pronunţa
asupra oportunităţii sesizării instanţei de contencios constituţional.
De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută
nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului
separaţiei puterilor în stat. Astfel, în exercitarea rolului său de filtru,
instanţa nu poate respinge excepţia de neconstituţionalitate pe motive ce ţin
de temeinicia sau netemeinicia acesteia, suprapunându-se astfel competenţei instanţei de contencios constituţional,
ci doar cu privire la motive ce ţin strict de îndeplinirea condiţiilor de
admisibilitate. In plus, în anumite situaţii instanţa este cea mai în măsură să
aprecieze asupra condiţiilor de admisibilitate, aşa cum este legătura care
trebuie să existe între textele de lege criticate şi fondul cauzei.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate raportată la respectarea cerinţei termenului rezonabil,
Curtea constată că, prin Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, a
statuat deja că „natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia
partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa
de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are
menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor
într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de
neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu.
Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură
referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva
încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen
de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de
acces la instanţă sau la folosirea căilor de atac".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 29 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Laurenţia Maria Grosu
în Dosarul nr. 306/102/2007 al Curţii de Apel Târgu-Mureş - Secţia civilă, de
muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi de Instituţia
Prefectului Judeţului Neamţ în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea