DECIZIE Nr. 68 din 27 februarie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin.
(1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 176 din 6 aprilie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de
Catalina Chiricuta in Dosarul nr. 3.280/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia
a IV-a civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca textele de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, solicita
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.280/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art.
80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca. Exceptia a fost formulata de Catalina Chiricuta in
cadrul unui proces civil aflat in recurs.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 alin. (2), care
consacra accesul liber la justitie, ale art. 24, referitor la dreptul la
aparare, precum si ale art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece "legiuitorul a urmarit
ca litigiile de munca sa fie solutionate cu celeritate, intr-un interval de
timp mai scurt, avand in vedere natura raporturilor juridice deduse judecatii
si in acest sens a prevazut termene procedurale scurte si a suprimat calea de
atac ordinara apelului".
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, tinand seama si de jurisprudenta Curtii
Constitutionale, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Se arata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor
constitutionale invocate, deoarece prin acestea "sunt instituite reguli
deosebite in vederea asigurarii celeritatii solutionarii conflictelor de
drepturi, al caror obiect constau, in majoritatea cazurilor, in cererile
salariatilor privind anularea masurii desfacerii contractului individual de
munca si reintegrarea in munca ori pretentii privind drepturi neacordate de
catre angajator".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Aceste texte de lege au
urmatorul cuprins:
Art. 79 alin. (1)
"Hotararile instantei de fond sunt definitive.";
Art. 80
"Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii
pronuntate de instanta de fond.";
Art. 81 alin. (1)
"In caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond
cauza."
Autorul exceptiei sustine ca aceste texte de lege incalca urmatoarele
prevederi constitutionale:
Art. 15 alin. (2)
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.";
Art. 21 alin. (2)
"Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, se considera ca dispozitiile legale criticate intra in
conflict cu cele ale art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila, potrivit
carora "Tribunalele judeca recursurile declarate impotriva hotararilor
pronuntate de judecatorii in ultima instanta".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, ce
instituie principiul neretroactivitatii legii, intrucat nu contin nici o
prevedere cu caracter de retroactivitate si, in consecinta, hotararile
instantelor judecatoresti competente sa solutioneze litigii de munca raman
supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost
pronuntate, cum de altfel rezulta din dispozitiile art. IV din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 179/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr.
92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.
Curtea constata, de asemenea, ca, in raport cu dispozitiile art. 21 alin.
(2) si ale art. 24 din Constitutie, ce garanteaza exercitarea dreptului la
acces liber la justitie si, respectiv, a dreptului la aparare, dispozitiile
legale a caror neconstitutionalitate este invocata nu contravin nici acestor
prevederi constitutionale, intrucat accesul liber la justitie si dreptul la
aparare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste
justitia, instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti fiind de competenta exclusiva a legiuitorului.
Aceasta concluzie rezulta din dispozitiile art. 125 alin. (3) din
Constitutie, potrivit carora: "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege", si din dispozitiile art. 128 din Constitutie, potrivit
carora "Impotriva hotararilor instantelor judecatoresti, partile
interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile
legii."
Curtea Constitutionala, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994
privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor,
libertatilor si intereselor lor legitime, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca "Accesul la
structurile judecatoresti si la mijloacele procedurale, inclusiv la caile de
atac, se face cu respectarea regulilor de competenta si procedura de judecata
stabilite de lege."
De asemenea, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Curtea
Constitutionala a statuat ca accesul liber la justitie nu presupune in toate
cazurile "accesul la toate structurile judecatoresti - judecatorii,
tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de Justitie - si la toate caile de
atac prevazute de lege, deoarece competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurand posibilitatea de a ajunge in fata
instantelor judecatoresti, in conditii de egalitate, poate stabili reguli
deosebite." In acelasi sens sunt si alte decizii ale Curtii
Constitutionale, ca de exemplu Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
Considerentele pe care s-au bazat solutiile anterioare ale Curtii
Constitutionale sunt valabile si in cauza de fata, astfel ca nu exista nici un
motiv pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin.
(1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Catalina Chiricuta in
Dosarul nr. 3.280/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 februarie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Doina Suliman