DECIZIE   Nr. 673 din 12 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 559 din 24 iulie 2008

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Marinela Mincă                           - procuror

Afrodita Laura Tutunaru              - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan Radul Bothaza în Dosarul nr. 3.685/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele  şi lucrările dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.685/89/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan Radul Bothaza în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în temeiul legii, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 73 alin. (3) referitoare la domeniul de reglementare prin lege organică, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege, deoarece o infracţiune trebuie să fie clar definită prin lege pentru ca orice persoană să poată şti ce acte sunt de natură să-i angajeze răspunderea penală în temeiul legii speciale. Raţiunile de ordin procedural pentru care legiuitorul a înţeles să se folosească de dispoziţiile legii speciale nu trebuie să ducă la încălcarea principiilor unanim recunoscute şi care au fost enumerate mai sus.

Tribunalul Vaslui - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile internaţionale referitoare la regimul de aplicare a pedepselor. Totodată, Legea nr. 78/2000 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la reglementarea prin lege organică.

De asemenea, nu sunt încălcate nici celelalte prevederi constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conţinut: „Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate se constituie într-o normă de trimitere uzitată de tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile constituţionale, deoarece nu rezultă vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepţiei. Art. 7 din Legea nr. 78/2000 este un act de legiferare a răspunderii penale printr-o normă care, contrar susţinerilor invocate, explică şi plasează univoc în sistemul infracţional fapta de luare de mită săvârşită de un subiect activ circumstanţiat.

De altfel, reglementarea legală contestată satisface pe deplin exigenţele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sens în care, prin jurisprudenţa sa (Hotărârea C.R. contra Marii Britanii din 22 noiembrie 1995), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că art. 7 din Convenţie consacră principiul legalităţii delictelor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege), iar aceasta impune ca legea penală să nu se aplice de o manieră extensivă în dezavantajul acuzatului, în special prin analogie (situaţie care nu se regăseşte în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 78/2000). Rezultă de aici că o infracţiune trebuie să fie clar definită de lege. O astfel de condiţie este îndeplinită în momentul în care justiţiabilul poate să ştie, plecând de la formularea dispoziţiilor pertinente şi, la nevoie, cu ajutorul interpretării date de tribunale, ce acte sau omisiuni angajează răspunderea sa penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan Radul Bothaza în Dosarul nr. 3.685/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru