DECIZIE Nr.
673 din 15 decembrie 2005
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 110 din 6 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Măria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Argeş în Dosarul nr. 3.416/Caf/2005 al
Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Complet specializat contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
649D/2005. La apelul nominal în acest dosar sunt prezenţi autorul excepţiei,
prin consilier juridic Carmen Săcăşan, precum şi Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, prin consilier juridic Stefania Stan. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepţiilor
de neconstituţionalitate.
Părţile prezente nu se opun conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 649D/2005 la Dosarul nr. 618D/2005, care
este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând că textul legal criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din
Constituţie, deoarece, potrivit reglementării cuprinse în acest text, adresarea
plângerii prealabile autorităţii publice care a emis actul reprezintă singura
condiţie necesară şi suficientă
de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ,
până la soluţionarea pe fond a litigiului. Astfel, în această perioadă
autoritatea publică care a emis actul nu poate pune în executare actul emis şi
nici nu se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor
şi intereselor sale legitime.
Reprezentantul Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului solicită, de asemenea, admiterea excepţiei, pentru
aceleaşi motive care au fost invocate de autorul excepţiei. In susţinere depune
note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei, ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 iunie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 2.196/COM/2005, şi prin Incheierea din 4 iulie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 3.416/Caf/2005, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi Tribunalul Argeş - Secţia civilă - Complet
specializat contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţiile au fost ridicate de Consiliul Judeţean Argeş
şi Autoritatea Rutieră Română - ARR.
In motivarea excepţiilor de
neconstituţionalitate autorii acestora susţin că
textul legal atacat încalcă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
acestuia într-un termen rezonabil, în sensul că prin aplicarea acestor
dispoziţii s-ar crea prejudicii majore interesului judeţean, respectiv
activităţii de transport judeţean, afectând totodată şi activitatea de transport local, cu
consecinţe nefaste la nivel judeţean. Se mai susţine că autoritatea publică
emitentă a unui act administrativ suspendat nu are posibilitatea de a acţiona
în justiţie pentru a-şi susţine actul administrativ emis şi de a înlătura
efectele suspendării. In opinia autorilor excepţiei, după obţinerea suspendării
unui act administrativ
persoana care se pretinde a fi vătămată într-un drept al său poate să nu mai
formuleze o cerere pe fondul cauzei, interesul acesteia fiind satisfăcut, iar
actul administrativ rămânând
suspendat pe termen nelimitat.
Instanţele de judecată consideră
excepţiile neîntemeiate, întrucât suspendarea executării actului administrativ
reprezintă o procedură necontencioasă, în care nu se discută fondul cauzei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor
prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Excepţia are ca obiect prevederile art. 14 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie
2004, prevederi ce au următoarea redactare: „In
cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu
sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul,
persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ
până la pronunţarea instanţei de fond."
Textul constituţional invocat este cel al art. 21
privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
Prevederile legale criticate dau posibilitatea
persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a
solicita şi de a obţine suspendarea executării actului administrativ până la
pronunţarea instanţei de fond. Chiar dacă soluţionarea cererii de suspendare a
executării actului administrativ se poate realiza pe cale separată, aceasta se
justifică prin urgenţa şi caracterul provizoriu al măsurii de suspendare a executării
actului contestat, cerinţe pe care le apreciază instanţa. Această măsură nu are
nici o influenţă asupra soluţionării fondului cauzei. De altfel, Codul de
procedură civilă prevede şi în alte materii posibilitatea încuviinţării de
către instanţă a unor măsuri vremelnice, în cazuri urgente, cum ar fi, de exemplu, art. 581 referitor la ordonanţa
preşedinţială.
Aşadar, soluţionarea de către instanţă a cererii de
suspendare a executării actului administrativ nu este de natură să încalce
accesul liber la justiţie, prevederea legală criticată fiind în acord cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie,
referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece părţile le pot exercita în
condiţiile legii, stabilirea lor fiind de competenţa legiuitorului şi nu de
nivelul Constituţiei.
Astfel, potrivit art. 14 alin.
(4) din Legea nr. 554/2004, încheierea sau, după caz, sentinţa prin care se
pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
pronunţare. De asemenea, dispoziţiile generale ale Codului de procedură civilă,
şi anume art. 299, prevăd că „Hotărârile date fără drept de apel[...] sunt
supuse recursului", dispoziţii la care fac trimitere, de altfel,
prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „Dispoziţiile
prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în
măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate
dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau
interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de prezenta
lege. Compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se
stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării excepţiilor."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Argeş în Dosarul nr.
3.416/Caf/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă - Complet specializat
contencios administrativ şi fiscal şi de Autoritatea Rutieră Română - ARR în
Dosarul nr. 2.196/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie
2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu