Decizia Nr.672 din 31.10.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi art. 1.009 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 439D/2016.2. La apelul nominal răspunde, personal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.716D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 520/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal răspunde, personal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Direcţia Fiscală Braşov a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită Curţii Constituţionale să dispună măsurile necesare în sensul de a nu i se îngrădi accesul la şedinţa de judecată pe motivul că „este expirat termenul din B.I.", având în vedere că şedinţa de judecată este publică.6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.716D/2016 la Dosarul nr. 439D/2016, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine, în esenţă, că sintagma „erori materiale" din cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă este neconstituţională, întrucât are un caracter generic, fiind lipsită de claritate şi previzibilitate. Legiuitorul trebuie să definească legea pentru ca cetăţeanul să poată fi informat, iar sintagma criticată trebuie să fie perfecţionată, astfel încât să corespundă cerinţelor actuale. Ca atare, toţi termenii trebuie definiţi potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu poate fi vorba de un proces echitabil atunci când judecătorul trebuie să aleagă între cuvântul unei părţi sau alteia.8. În continuare arată că dispoziţiile legale care reglementează procedura specială a ofertei de plată sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd un termen anume în care executorul judecătoresc să emită încheierea. În contradicţie cu alin. (2) al art. 1.009 din Codul de procedură civilă, care conferă părţilor dreptul de a ataca actele întocmite în procedura specială a ofertei de plată, şi raportat la lipsa reglementării unui termen în care executorul judecătoresc să fie obligat să emită acel act procesual, se răpeşte dreptul părţii interesate de a contesta actele emise de executorul judecătoresc în această procedură.9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, în realitate, autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumită de modul în care instanţele de judecată, în soluţionarea cauzelor în care este parte, au interpretat dispoziţiile legale, interpretare care, de altfel, este atributul acestora şi excedează controlului de constituţionalitate. Astfel, autoarea excepţiei doreşte completarea dispoziţiilor legale criticate, fie prin adăugarea unei definiţii, fie prin adăugarea unui termen.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin Decizia civilă nr. 147/R din 7 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.511/62/2015/a1, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi art. 1.009 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate menţionată. Excepţia a fost ridicată de Filofteia Ciobanu, într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii în anulare aflată pe rolul Tribunalului Braşov.11. Prin Încheierea din 27 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 520/64/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii în anulare.12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece sintagma „erori materiale" din cuprinsul acestora nu este clară, transparentă, accesibilă, previzibilă şi predictibilă. Autoarea arată că nu pretinde o listă exhaustivă a tuturor erorilor materiale ce se pot comite, ci doar o minimă definire a sintagmei criticate.13. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1.009 alin. (1) din Codul de procedură civilă se apreciază că acestea sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd un termen concret în interiorul căruia executorul judecătoresc să emită încheierea şi, în acest mod, permit săvârşirea unor abuzuri de către executorii judecătoreşti care pot emite într-un timp nelimitat actul procedural. Se mai arată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale fost invocată, întrucât instanţa de apel în decizia sa a invocat, cu ocazia redactării, „încheierea din procedura ofertei reale de plată".14. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Faţă de criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa apreciază că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, tind la modificarea textelor legale criticate.15. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar interpretarea sintagmei criticate ţine de resortul instanţei de judecată, în sensul art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.17. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.18. Avocatul Poporului, prin punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 2.716D/2016, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi art. 1.009 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Având în vedere că dispoziţiile art. 1.009 alin. (1) sunt criticate din perspectiva faptului că instanţa de judecată face o eroare în sensul că procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc ar avea valenţele unei încheieri prevăzute de acest text de lege, Curtea reţine că, în realitate, autoarea excepţie critică dispoziţiile art. 1.009 alin. (1), devenit, după republicare, art. 1.010 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Astfel, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi art. 1.010 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:– Art. 503 alin. (2) pct. 2: „(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;";

– Art. 1.010 alin. (1): „După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului. Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia."22. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în privinţa dispoziţiilor art. 1.010 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autoarea acesteia este nemulţumită de faptul că normele criticate nu prevăd un termen în care să fie redactată încheierea de către executorul judecătoresc. Or, asemenea susţineri nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, urmărindu-se, în realitate, modificarea textelor legale. Pentru acest motiv, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.010 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 24. În continuare, referitor la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea reglementează motivul de contestaţie în anulare specială pentru situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Acest motiv de contestaţie în anulare se regăsea şi în dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă din 1865, care, spre deosebire de actuala reglementare, folosea noţiunea de „greşeli materiale", iar în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conturată cu privire la acest text s-a reţinut că se referă la aspecte formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei (a se vedea, spre exemplu, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă nr. 96 din 16 ianuarie 2014 sau Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 4.743 din 28 martie 2013). 25. Totodată, Curtea reţine că instanţa de la Strasbourg a statuat că numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunţată în Cauza Pshenichnyy împotriva Rusiei, paragraful 26). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea autorităţii de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2011, paragraful 99). 26. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul potrivit căruia, după pronunţarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie, a asigurării autorităţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale părţilor, ca element fundamental al statului de drept. Principiul autorităţii lucrului judecat (res judicata) se coroborează cu regula că, odată pronunţată hotărârea definitivă, misiunea judecătorului care a participat la judecată se încheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care ţine de ordinea publică, pronunţarea hotărârii are şi efect de desistare a instanţei, iar judecătorul care s-a pronunţat nu poate reveni asupra părerii sale în respectiva cauză, cu menţiunea că părţilor le rămâne posibilitatea de a cere doar îndreptarea greşelilor materiale care s-ar strecura în hotărâre. După pronunţarea unei hotărâri definitive, instanţele nu mai pot reveni asupra acesteia, singura posibilitate de schimbare sau corectare a soluţiei rămânând exercitarea căilor de atac recunoscute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 478 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 21 iulie 2006). 27. Aşadar, dispoziţia legală criticată are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acele greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. 28. În continuare, Curtea reţine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la lipsa unei definiţii a noţiunii de „eroare materială" din cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, că această noţiune nu ar fi putut fi conturată de legiuitor, având în vedere situaţiile ce pot fi caracterizate ca fiind erori materiale. Astfel, diversitatea situaţiilor nu justifică o listă exhaustivă a acestora. Prin urmare, instanţa de judecată este cea care, prin raportare la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, poate aprecia dacă soluţia reprezintă sau nu rezultatul unei erori materiale. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.010 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 520/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin