DECIZIE Nr.
671 din 18 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, 15 si 20 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 384 din 10 iunie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Valentina
Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, 15 şi 20 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Grigioverde Company" - S.R.L, din
Botoşani în Dosarul nr. 1.897/40/2009 al Curţii de Apel Suceava -
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca
neîntemeiată, precizând că accesul liber la justiţie nu
semnifică accesul necondiţionat la toate instanţele şi la
toate căile de atac, iar termenele scurte sunt justificate de celeritatea
specifică materiei contenciosului administrativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.897/40/2009, Curtea de Apel Suceava -
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 14, 15 şi 20 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată de Societatea Comercială „Grigioverde Company" -
S.R.L, din Botoşani într-o cauză având ca obiect soluţionarea
cererii de suspendare a executării unui act administrativ, aflată în
stadiul procesual al recursului.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine
că, prin instituirea unei singure căi de atac, textele de lege
criticate derogă de la normele procedurale de drept comun, încălcând
astfel prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie şi la folosirea căilor de atac. De asemenea, prin
termenele foarte scurte de declarare şi judecare a recursului, este
încălcat dreptul constituţional la apărare.
Curtea de Apel Suceava - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Autorităţile menţionate nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 14, 15 şi 20 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr.
262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 14: „(1) In cazuri bine justificate şi
pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile
art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a
autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată
poate să ceară instanţei competente să dispună
suspendarea executării actului administrativ unilateral până la
pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana
vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în
termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără
nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de
suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea
părţilor.
(3) Când în cauză este un interes public
major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public
administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi
introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare,
prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunţă
suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în
termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) In ipoteza în care se emite un nou act
administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de
către instanţă, acesta este suspendat de drept, în acest caz nu
este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de
suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului
administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare,
până la expirarea duratei suspendării.";
- Art. 15: „(1) Suspendarea executării actului
administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele
prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei
competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, In acest
caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat,
până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea
principală sau printr-o acţiune separată, până la
soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale
art. 14 se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare
este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin.
(4), nu suspendă executarea.";
- Art. 20: „(1) Hotărârea pronunţată în
primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15
zile de la comunicare.
(2) Recursul suspendă executarea şi se
judecă de urgenţă.
(3) In cazul admiterii recursului, instanţa
de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond,
dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei
instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul,
cauza se va trimite, o singură dată, la această
instanţă."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 -„Accesul
liber la justiţie", art. 24 - „Dreptul la apărare" şi
art. 129 -„Folosirea căilor de atac".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege
criticate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
din perspectiva unor critici similare, după cum urmează: prin Decizia
nr. 679 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 411 din 16 iunie 2009, cu privire la dispoziţiile art. 14 din Legea
nr. 554/2004, şi prin Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, cu privire
la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Cu acele prilejuri, Curtea
a statuat că prevederile de lege criticate nu sunt de natură să
nesocotească prevederile constituţionale care garantează dreptul
de acces liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul de a
uza de căile de atac oferite de lege. Intrucât în cauză nu au
intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea
acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate în deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă. Totodată, faţă de criticile formulate de autorul
excepţiei, Curtea constată că aceleaşi considerente
reţinute în cuprinsul deciziilor mai sus amintite conduc şi la
respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14, 15 şi 20 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Grigioverde Company" - S.R.L, din Botoşani în Dosarul nr.
1.897/40/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu