DECIZIE   Nr. 67 din  3 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 146 din 18 februarie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, exceptie ridicata de Grigore Oprita in Dosarul nr. 49/P/Ap/2004 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autorul exceptiei a depus la dosar o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata in vederea angajarii unui aparator.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii formulate.
    Deliberand asupra amanarii cauzei, in temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedura civila, Curtea respinge cererea formulata.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, deoarece libertatea de exprimare nu poate fi absoluta, fiind susceptibila de anumite restrictii, si, pe cale de consecinta, dispozitiile legale criticate nu infrang prevederile Legii fundamentale invocate.
    In ceea ce priveste invocarea neconstitutionalitatii extrinseci a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2002, reprezentantul Ministerului Public arata ca aceasta este nefondata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 49/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brasov - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.
    Exceptia a fost ridicata de Grigore Oprita in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unei cauze penale in calea de atac a apelului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in primul rand, ca art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002, ca, de altfel, intregul act normativ, contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 115 referitoare la delegarea legislativa, deoarece la momentul emiterii ordonantei, in lipsa unei legi de abilitare, era necesar ca aceasta sa se circumscrie unei conditii de urgenta serioase si reale. Ordonanta are ca scop incriminarea unor fapte care oricum erau infractiuni potrivit Codului penal si nici un eveniment din perioada anterioara emiterii ei nu releva necesitatea incriminarii imediate a unor astfel de fapte. Or, in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 nu rezulta nici macar implicit in ce a constat urgenta reala si serioasa pentru emiterea acestui act normativ.
    De asemenea, art. 317 din Codul penal si art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 contravin celorlalte dispozitii constitutionale si conventionale invocate, deoarece fiecare persoana are dreptul de a alege orice orientare de ordin politic si de a se manifesta in mod pasnic potrivit convingerilor sale. Faptul ca anumite precepte sunt contrare credintelor unei parti imense a populatiei nu poate sa conduca la admiterea condamnarii penale a prozelitismului politic, cat timp acesta se manifesta pasnic. De altfel, libertatea de constiinta implica garantarea diversitatii, in timp ce prevederile legale atacate implica, contrar acestui spirit de toleranta, incriminarea unor manifestari pasnice ale acestei libertati.
    Este cert faptul ca se interzice comunicarea de idei si informatii care sa incite la razboi, ura rasiala etc., insa simpla comunicare a unor informatii cu privire la trecutul istoric al Romaniei, chiar si regretabil, nu poate fi asimilata cu o actiune de incitare la ura rasiala. Art. 30 din Constitutie are ca scop principal realizarea unei linii de echilibru intre libertatea de expresie si drepturile si libertatile altora sau interesele statului. In stabilirea acestei linii de echilibru trebuie aplicat principiul proportionalitatii, astfel incat dreptul individual sa nu fie negat de drepturile colectivitatii. De vreme ce nu s-a probat faptul ca anumite activitati ar fi condus la comiterea unor infractiuni, autorul exceptiei considera ca interzicerea absoluta a acelor activitati inseamna tocmai negarea interesului particular in raport cu cel general, adica negarea esentei unei societati democratice.
    Curtea de Apel Brasov - Sectia penala opineaza ca prevederile art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 trebuie intelese ca masuri necesare pentru protejarea unor valori esentiale, in sensul celor aratate in art. 1 din Codul penal si art. 9 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si sunt in concordanta cu dispozitiile art. 20 si 29 din Constitutie. Sub acest aspect, instanta opineaza pentru respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
    In ceea ce priveste critica fundamentata pe art. 115 din Constitutie, Curtea de Apel Brasov arata ca la momentul emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 erau in vigoare dispozitiile art. 114 din Legea fundamentala nerevizuita, care presupuneau existenta unor cazuri exceptionale pentru emiterea unor astfel de acte normative. Or, prezenta unui caz exceptional constituie o conditie de valabilitate, de legalitate a ordonantei, asa incat instanta considera ca trebuie invocat in mod concret in chiar continutul actului. Insa din cuprinsul ordonantei nu se constata existenta unei situatii cu caracter exceptional care sa fi impus o astfel de reglementare in regim de urgenta si, pe cale de consecinta, instanta opineaza ca, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 73 din Legea fundamentala, legiuitorul este unica autoritate competenta sa stabileasca care fapte constituie infractiuni, in vederea apararii valorilor statului de drept, consacrate in art. 1 - 13 din Constitutie, precum si a garantarii efective a exercitarii, potrivit legii, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului consacrate in titlul II - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale. Intrucat drepturile fundamentale nu sunt absolute, ele trebuie folosite numai in limitele interne si externe stabilite de lege, cu respectarea drepturilor altor persoane. De aceea legiuitorul stabileste aceste limite cu observarea dispozitiilor constitutionale, precum si a tratatelor si conventiilor la care Romania este parte.
    Prin urmare, prevederile art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 au rolul de a transpune aceste dispozitii constitutionale.
    De asemenea, elementele prevazute in art. 53 din Constitutie si in art. 9 si 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sunt intrunite, deoarece, in primul rand, restrangerea exercitiului libertatii de exprimare si a libertatii constiintei este prevazuta intr-o maniera clara si accesibila si, in al doilea rand, masura se impune pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, a moralei publice si a drepturilor si a libertatilor cetatenilor.
    Securitatea nationala, ordinea si morala publica sunt valori ale caror existenta si dezvoltare depind de asigurarea bunei intelegeri intre cetateni, indiferent de rasa sau nationalitate. Or, in lipsa unor masuri legislative de protectie, drepturile fundamentale ale cetatenilor apartinand unor grupuri nationale sau rasiale nu s-ar mai putea exercita cu deplina demnitate - art. 1 din Constitutie, in unitate si egalitate cu ceilalti - art. 4 din Constitutie, dreptul la identitate al persoanelor apartinand minoritatilor nationale consacrat in art. 6 din Constitutie ar fi eliminat, relatiile internationale ale Romaniei nu s-ar mai desfasura in mod pasnic - art. 10 din Constitutie, dreptul la viata si integritate fizica sau psihica consacrat de art. 22 din Constitutie ar fi pus in pericol, iar libertatea constiintei a acestor grupuri ar fi, de asemenea, serios afectata.
    In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 a incalcat dispozitiile art. 114 alin. (4) ale Constitutiei din 1991, intrucat nu erau intrunite conditiile de existenta a unui caz exceptional, Guvernul apreciaza ca este neintemeiata, deoarece necesitatea elaborarii unui asemenea act normativ a decurs din necesitatea satisfacerii cerintelor adoptate la nivelul Uniunii Europene in materia combaterii fascismului, a rasismului si a xenofobiei, constituind un semnal important dat de tara noastra in indeplinirea criteriilor politice de aderare la Uniunea Europeana.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece incriminarea propagandei nationalist-sovine reprezinta o masura de ordin legislativ prin care statul garanteaza libertatea constiintei, in conformitate cu art. 30 alin. (7) din Constitutie. Totodata, exercitarea unei propagande nationalist-sovine reprezinta, in esenta, o manifestare abuziva a libertatii de constiinta si a libertatii de exprimare.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002, fata de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentala, Avocatul Poporului apreciaza ca numai Curtea Constitutionala are posibilitatea sa stabileasca daca actul normativ indicat a fost adoptat cu respectarea dispozitiilor referitoare la delegarea legislativa.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, cu urmatorul continut:
    - Art. 317 din Codul penal: "Propaganda nationalist-sovina, atatarea urii de rasa sau nationale, daca fapta nu constituie infractiunea prevazuta in art. 166, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.";
    - Art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002: "(1) Raspandirea, vanzarea sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum si detinerea, in vederea raspandirii, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
    (2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si utilizarea in public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
    (3) Nu constituie infractiune fapta prevazuta la alin. (1) sau (2), daca este savarsita in interesul artei sau stiintei, cercetarii ori educatiei."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 29 referitoare la Libertatea constiintei, ale art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare si ale art. 115 referitoare la Delegarea legislativa, precum si dispozitiile art. 9 care statueaza cu privire la Libertatea de gandire, de constiinta si de religie si ale art. 10 privind Libertatea de exprimare, ambele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra dispozitiilor art. 317 din Codul penal s-a mai pronuntat, statuand ca acestea sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 480 din 9 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, pronuntandu-se in legatura cu critica potrivit careia prevederile legale criticate incalca dispozitiile constitutionale referitoare la anumite drepturi si libertati fundamentale, cum ar fi libertatea constiintei si libertatea de exprimare, Curtea a constatat ca exercitarea acestor drepturi si libertati nu implica intoleranta nationala sau rasiala, adica negarea drepturilor si libertatilor altor persoane pe criterii de apartenenta nationala.
    Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale si presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care sa garanteze tuturor persoanelor sa se manifeste potrivit propriilor optiuni in relatiile cu ceilalti membri ai colectivitatii. Tocmai de aceea exercitarea unei propagande nationalist-sovine reprezinta, in esenta, o manifestare abuziva a drepturilor si libertatilor de mai sus.
    Dimpotriva, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei referitoare la libertatea constiintei, libertatea de exprimare si tratatelor internationale privind drepturile omului, precum si prevederilor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind libertatea de gandire, de constiinta si de religie.
    Cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente.
    Sub aspectul constitutionalitatii extrinseci a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2002, Curtea retine ca respectarea conditiilor delegarii legislative trebuie analizata prin raportare la prevederile constitutionale in vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanta. Astfel, in prezenta cauza Curtea urmeaza a stabili daca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 s-a adoptat cu respectarea conditiilor prevazute de dispozitiile constitutionale ale art. 114 alin. (4), in redactarea sa anterioara revizuirii si republicarii Constitutiei. In aceasta privinta, ordonanta este considerata de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionala in sensul ca adoptarea ei nu a fost justificata de existenta vreunui caz exceptional.
    Curtea retine ca, in absenta unei definitii constitutionale a notiunii de "caz exceptional", asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit in raport cu "necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". Astfel, in speta examinata, existenta cazului exceptional a fost determinata de urgenta reglementarii mai stricte a domeniului vizat, datorita necesitatii promovarii principiilor statului de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, dreptatea, pluralismul politic si egalitatea intre oameni reprezinta valori supreme. Or, impiedicarea proliferarii manifestarilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a constituit si constituie o preocupare constanta a comunitatii internationale, atat la nivelul organismelor europene si internationale, cat si la nivelul legislatiilor nationale. Prevenirea si combaterea incitarii la ura nationala, rasiala sau religioasa corespund cerintelor Uniunii Europene in domeniu, constituind, in acelasi timp, un semnal pozitiv dat de statul roman pentru combaterea rasismului, antisemitismului si xenofobiei. Eficienta acestui semnal depinde in mare masura de urgenta cu care statul roman adopta masurile legislative necesare pentru sanctionarea acestor fapte.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, exceptie ridicata de Grigore Oprita in Dosarul nr. 49/P/Ap/2004 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 februarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru