Decizia Nr.669 din 15.10.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Mihail Grancea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.300/303/2014* al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 454 D/2015.2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă, prin pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 506 din 30 iunie 2015, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză şi a fost constatată neconstituţionalitatea soluţiei legislative potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“. De asemenea, autorul excepţiei solicită să fie consemnat faptul că este nemulţumit de modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate a textului criticat, în sensul că aceasta a fost admisă într-un dosar căruia i-a fost fixat termenul de judecată ulterior celui din alt dosar în care el a invocat această excepţie de neconstituţionalitate, iar, ca urmare a pronunţării asupra celui dintâi, excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cel din urmă a fost respinsă ca devenită inadmisibilă.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 506 din 30 iunie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“, din cuprinsul prevederilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, este neconstituţională. Se susţine, totodată, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată cu privire la critica referitoare la soluţionarea cauzei în camera de consiliu, întrucât, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, în privinţa acesteia nu sunt aplicabile garanţiile prevăzute la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Referitor la nemulţumirea autorului excepţiei cu privire la modalitatea soluţionării de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, se subliniază faptul că o excepţie de neconstituţionalitate poate fi admisă o singură dată, urmând ca de la data pronunţării deciziei de admitere toate celelalte excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect să fie respinse ca devenite inadmisibile.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Sentinţa penală nr. 47 din 6 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.300/303/2014*, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Pompiliu Bota într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate de autorul excepţiei.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că desfăşurarea procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire fără citarea părţilor contravine dreptului la proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenţie. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014. Se susţine că, pentru acest motiv, prevederile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor art. 20 din Constituţie.7. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că procedura criticată nu vizează soluţionarea căii de atac a revizuirii, ci reprezintă o examinare a cererii de revizuire sub aspectul admisibilităţii acesteia, în privinţa întrunirii condiţiilor de exercitare referitoare la încadrarea în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege şi la depunerea sau invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cazului de revizuire. Se arată că aspectele anterior enumerate aparţin sferei bunei administrări a justiţiei, nefiindu-le aplicabile rigorile prevederilor art. 6 din Convenţie. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 579 din 7 iunie 2007, nr. 518 din 15 mai 2012 şi nr. 138 din 7 martie 2013, precum şi la Hotărârea Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 8 octombrie 1976 pronunţată în Cauza X, Y, Z împotriva Elveţiei şi la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 29 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Helmers împotriva Suediei.8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin procedura reglementată prin textul criticat, instanţa se pronunţă asupra unei probleme care vizează buna administrare a justiţiei, la fel ca şi în cazul judecării recuzării sau a cererilor de strămutare. Prin urmare, se observă că dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală nu se referă la soluţionarea pe fond a cererii de revizuire, motiv pentru care procedura analizată nu intră sub incidenţa exigenţelor art. 6 din Convenţie, nefiind obligatoriu a fi caracterizată prin contradictorialitate şi publicitate. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 325 din 29 martie 2012 şi la Hotărârea Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 8 octombrie 1976 pronunţată în Cauza X, Y, Z împotriva Elveţiei şi la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 29 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Helmers împotriva Suediei.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.“13. Se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“ este neconstituţională, fiind contrară art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. S-a reţinut, în acest sens, la paragraful 32, că norma legală trebuie să permită citarea părţilor, fiind suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală şi că judecătorul poate decide asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire şi fără participarea părţilor atât timp cât acestea au fost legal citate, de vreme ce, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un proces penal, că atât procurorului, cât şi părţii trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la argumentele invocate de către partea adversă în vederea influenţării deciziei instanţei.15. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Întrucât actul de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţat pe data de 6 februarie 2015, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, după data actului de sesizare anterior referit, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, sub aspectul soluţiei legislative potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“, să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, sub aspectul soluţiei legislative potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.300/303/2014* al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.PREŞEDINTEDANIEL MARIUS MORARMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop