DECIZIE Nr.
669 din 18 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 460 din 6 iulie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Olimp Star" - S.R.L, din laşi în
Dosarul nr. 260/45/2009 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din data de 15 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 260/45/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală
şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
invocată de Societatea Comercială „Olimp Star" - S.R.L, din laşi într-o
cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 2781 din
Codul de procedură penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat „este întunecat", iar „poliţia şi
primarii" abuzează de prevederile acestuia „pentru a ridica autoturisme cu
stăpân şi neabandonate [...], scopul lor fiind de îmbogăţire fără justă
cauză".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori apreciază că dispoziţiile criticate nu
încalcă textele constituţionale invocate şi, prin urmare, excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie art. 64 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din
29 iunie 2007. In realitate, din motivarea excepţiei, Curtea constată că
obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august
2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 69/2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 64 alin. (1): „Poliţia rutieră poate dispune
ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea
şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către
administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public,
după caz."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi
art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în
condiţiile legii organice. Totodată, se susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă art. 128 alin. (1) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, republicată, şi art. 3-8 din Legea nr. 421/2002
privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri
aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor
administrativ-teritoriale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la
constituţionalitatea textului legal criticat în raport cu dispoziţii
constituţionale identice. Astfel, prin Decizia nr. 691 din 5 mai 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie
2009, Curtea a statuat că textul de lege criticat reglementează o „măsură
tehnico-administrativă menită să asigure desfăşurarea circulaţiei pe drumurile
publice în condiţii de siguranţă, prin îndepărtarea de pe spaţiul rezervat
circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonă în pofida
regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora".
Curtea a mai constatat că „nu poate reţine critica
referitoare la ncălcarea dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de
proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări
rezonabile". Astfel, „prevederea de lege criticată este tocmai o
materializare a acestui drept acordat statelor prin documentul internaţional
amintit".
In fine, Curtea a constatat că „nici măcar nu se pune
problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării exercitării a două
dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume posesia şi folosinţa,
rămânând neafectată prerogativa dispoziţiei, care este de esenţa dreptului de
proprietate. Mai mult, această limitare a posesiei şi folosinţei este doar
temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staţionat
neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea,
transportul şi depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul
de lege criticat reprezintă o sancţionare a atitudinii culpabile a
conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staţionarea
vehiculelor".
Neintervenind elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Totodată, raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că
nu este competentă să efectueze un control de conformitate între legi,
sistematizarea, unificarea şi coordonarea întregii legislaţii fiind de
competenţa Consiliului Legislativ în temeiul art. 79 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Olimp Star" - S.R.L. din laşi în Dosarul nr.
260/45/2009 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly