DECIZIE   Nr. 668 din 11 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 711 din 22 octombrie 2007

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru              -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Petre Ninosu                      -judecător

Ion Predescu                     -judecător

Puskas Valentin Zoltan      -judecător

Tudorel Toader                  -judecător

Augustin Zegrean              -judecător

Iuliana Nedelcu                  - procuror

Afrodita Laura Tutunaru     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Doru Teodor şi Victor Panaghiu în Dosarul nr. 21.545/245/2006 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

După dezbaterea cauzei s-a prezentat, pentru partea Ministerul Economiei şi Finanţelor - Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, domnul avocat Florin Gornea, care a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

avand   în   vedere actele   si   lucrările dosarului,   constată  următoarele:

Prin Incheierea din 20 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 21.545/245/2006, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Doru Teodor şi Victor Panaghiu în dosarul de mai sus avand ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Astfel, deşi există o mare asemănare, inclusiv sub aspect sancţionator, între infracţiunea de înşelăciune prevăzută în Codul penal şi infracţiunile incriminate de legea specială ce vizează interesele financiare ale Comunităţii Europene, legiuitorul, prin reglementarea criticată, a încălcat dispoziţiile constituţionale invocate, întrucat a creat o inechitate sub aspectul competenţei materiale a instanţelor, în raport cu titularul dreptului de proprietate. Prin aceasta, se încalcă nu numai dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la ocrotirea proprietăţii, dar şi dreptul la un proces echitabil consfinţit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Judecătoria Iaşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 sunt infracţiuni distincte, care au un obiect juridic specific, privesc o anumită sferă a relaţiilor sociale ocrotite de legea penală, iar stabilirea competenţei de soluţionare a cauzelor care au ca obiect aceste infracţiuni în favoarea judecătoriei ca primă instanţă nu constituie o încălcare a garantării şi apărării dreptului de proprietate ori a dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care părţile se bucură de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, reglementarea distinctă a infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Comunităţi Europene este justificată de obiectul specific al acestor infracţiuni şi de gradul de pericol social crescut. Mai mult, prin art. 73 alin. (3) lit. h), Constituţia stabileşte dreptul Parlamentului de a adopta legi organice care reglementează „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora". De asemenea, prevederile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură să împiedice părţile interesate să se prevaleze fără nicio îngrădire de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată, al cărui conţinut şi limite sunt stabilite de lege. De asemenea, textele criticate se completează, în ce priveşte urmărirea şi judecata, cu dispoziţiile Codului de procedură penală, prevederi care instituie dublul grad de jurisdicţie, faţă de care nu poate fi invocată încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Normele procesual penale dau posibilitatea părţilor interesate de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, iar instanţa de judecată are obligaţia de a aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale, atat cele privitoare la judecarea în primă instanţă, cat şi cele referitoare la căile de atac.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este  competentă,   potrivit dispoziţiilor art.   146  lit.  d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conţinut:

Art. 21 alin. (2): „Dacă infracţiunile prevăzute la alin. (1) nu sunt flagrante, urmărirea penală şi judecata se efectuează potrivit procedurii de drept comun."

Art. 31 alin. (1): „Prevederile prezentei legi se completează, în ceea ce priveşte urmărirea şi judecata, cu dispoziţiile Codului de procedură penală."

Examinand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realităţi iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite.

De asemenea, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege şi este dreptul legiuitorului de a reglementa în acest sens. Imprejurarea că anumite fapte penale sunt date în competenţa de judecată a unei instanţe iar altele în competenţa altor instanţe nu este de natură a determina afectarea dreptului la un proces echitabil, care presupune accesul la o instanţă independentă şi imparţială şi exercitarea neîngrădită a tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale.

De asemenea, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia este afectat dreptul de proprietate prin lipsa uniformităţii normelor de procedură referitoare la competenţa materială a instanţelor de judecată, deoarece prin normele legale criticate nu se suprimă dreptul constituţional, ci, dimpotrivă, se asigură garantarea şi ocrotirea acestuia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Doru Teodor şi Victor Panaghiu în Dosarul nr. 21.545/245/2006 al Judecătoriei Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru