Decizia Nr.667 din 24.10.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cristian Ioan Dogaru în Dosarul nr. 5.190/180/2016/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 2.393D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că este neîntemeiată critica prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală, faţă de susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora dreptul cambial ar fi un drept derogatoriu de la dreptul comun, astfel că taxarea acţiunilor în această materie ar trebui reglementată distinct, apreciază că se pune în discuţie o omisiune legislativă, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.190/180/2016/a1, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cristian Ioan Dogaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a unei taxe judiciare de timbru.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că a formulat opoziţie cambială prin care a invocat neregularitatea formală a unui titlu cambial reprezentat de un bilet la ordin, fără să invoce motive de fapt şi de drept referitoare la fondul dreptului, aşadar fără a pune în discuţie creanţa ce se executa. Precizează că, prin eventuala admitere a opoziţiei, instanţa va constata că titlul nu are valoare cambială, ci este un înscris sub semnătură privată, dar creanţa se va menţine, doar că nu va mai avea la bază un titlu cambial, ci va fi valorificată pe calea dreptului comun, ca înscris sub semnătură privată. Arată că prin opoziţia cambială nu se invocă excepţii sau apărări care să vizeze fondul, respectiv creanţa în sine a creditorului, ci se invocă excepţii de ordin formal care sunt specifice dreptului cambial, situaţie în care nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Mai precizează că în actul normativ menţionat nu este fixată o taxă judiciară de timbru în materie cambială, care constituie o ramură distinctă a dreptului, derogatoriu, special şi prioritar faţă de normele dreptului comun, însă practica în materie a fost consecventă în a asimila timbrajul opoziţiei cambiale cu cel aferent contestaţiei la executare. Arată că, în cauză, instanţa se substituie legiuitorului, calculând taxa judiciară de timbru la valoarea ce se execută, punând petentul în imposibilitatea efectivă de a achita această taxă oneroasă şi încălcându-i accesul la justiţie. Precizează că principiul accesului liber la justiţie implică şi adoptarea de către legiuitor de reguli de procedură clare, prin care să se prescrie cu precizie condiţiile în care justiţiabilul îşi poate exercita drepturile procesuale, inclusiv situaţia reglementării pentru fiecare materie a taxelor judiciare de timbru, pentru a evita situaţiile de echivoc ce blochează accesul petentului la valorificarea drepturilor sale. Arată, totodată, că, în opinia sa, o lege care conţine o lacună ce este interpretată de instanţe în detrimentul justiţiabilului nu întruneşte exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi este incompatibilă cu principiul prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.6. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază că „în aparenţă art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu încalcă principiile constituţionale invocate de contestator, respectiv principiul accesului liber la justiţie sau cel al legalităţii stabilirii impozitelor, taxelor şi a oricăror alte venituri la bugetul statului".7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014.9. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 515 din 9 octombrie 2014 şi nr. 503 din 7 octombrie 2014, în sensul constituţionalităţii prevederilor de lege criticate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următoarea redactare: „(3) În cazul în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1)".13. Art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, la care face referire textul de lege criticat, prevede că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.14. Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la care textul de lege criticat face, de asemenea, trimitere, reglementează formulele generale de calcul al taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, care se stabilesc în funcţie de valoarea obiectului litigiului.15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, la art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi art. 139 alin. (1) potrivit cărora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Se invocă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat se referă la modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru ce trebuie achitată în cazul contestaţiei la executarea silită formulată în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi face referire la art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, care prevede că, într-o asemenea ipoteză, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. În prezent, după republicarea Codului de procedură civilă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, dispoziţiile legale menţionate se regăsesc la art. 713 alin. (2) şi instituie o regulă diferită faţă de cea privitoare la executarea silită care se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, prevăzută în art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când debitorul nu va putea invoca pe calea contestaţiei motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.17. În ipoteza avută în vedere de textul de lege supus controlului de constituţionalitate, taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată pentru introducerea contestaţiei la executare se calculează în funcţie de valoarea obiectului litigiului, potrivit formulelor generale cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la calculul taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti.18. Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, criticate în cauza de faţă, reprezintă o excepţie de la regula instituită prin art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ, potrivit căreia, în cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite, dar taxa nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată, iar în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei. Aşadar, legiuitorul a reglementat regula generală potrivit căreia nivelul taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare este plafonat la maximum 1.000 lei, când obiectul executării este evaluabil în bani, respectiv la 100 lei, când obiectul executării silite nu este evaluabil în bani. În schimb, aşa cum a observat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014 (paragraful 17), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 permit, prin formularea contestaţiei la executare, antamarea fondului dreptului cuprins în titlul executoriu, fără să se limiteze strict la modalitatea de executare a drepturilor deja stabilite, dar numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească. Curtea a reţinut că, într-o astfel de situaţie, debitorul are posibilitatea să invoce şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, ceea ce converteşte contestaţia la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, interesul debitorului constând în desfiinţarea titlului executoriu. 19. În acest context, Curtea a apreciat (paragraful 18 din decizia menţionată) că este firească distincţia operată de legiuitor între situaţia reglementată la art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi cea corespunzătoare art. 10 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, astfel că formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestaţii la executare (atipice) se calculează la fel ca în cazul unei noi acţiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanţă. Curtea a precizat că, dacă o asemenea taxă judiciară de timbru nu ar fi fost reglementată, legiuitorul ar fi generat o discriminare negativă a justiţiabililor ce formulează contestaţia la executare pe calea acţiunii principale, în condiţiile art. 10 alin. (2), ceea ce ar fi fost contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie.20. În cauza de faţă, autorul excepţiei arată că a formulat opoziţie cambială prin care a invocat neregularitatea formală a unui titlu cambial reprezentat de un bilet la ordin, fără să invoce motive de fapt şi de drept referitoare la fondul dreptului, fără a pune în discuţie creanţa ce se execută. Arată că prin opoziţia cambială nu se invocă excepţii sau apărări care să vizeze fondul, respectiv creanţa în sine a creditorului, ci se invocă excepţii de ordin formal care sunt specifice dreptului cambial, situaţie în care nu ar fi aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Mai precizează că în actul normativ menţionat nu este fixată o taxă judiciară de timbru în materie cambială, însă practica în materie a asimilat timbrajul opoziţiei cambiale cu cel aferent contestaţiei la executare. Arată că, în cauză, instanţa se substituie legiuitorului, calculând taxa judiciară de timbru la valoarea ce se execută, punând petentul în imposibilitatea efectivă de a achita această taxă oneroasă şi încălcându-i accesul la justiţie.21. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, prin art. 16 al titlului IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a înlocuit sintagma iniţială de „opoziţie la executare" din cuprinsul art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu cea de „contestaţie la executare". În aceste condiţii, nu se poate susţine că există un vid legislativ, complinit doar prin voinţa arbitrară a instanţei, deoarece sintagma de „opoziţie la executarea cambiei" este asimilată cu sintagma de „contestaţie la executare". Ca atare, textul de lege criticat întruneşte elemente suficiente care să asigure claritatea şi previzibilitatea acestuia, astfel că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Conform prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, debitorul are posibilitatea să invoce şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, ceea ce converteşte contestaţia la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, fiind justificat ca formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestaţii la executare (atipice) să se calculeze la fel ca în cazul unei noi acţiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanţă (a se vedea Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, mai sus citată).22. Totodată, Curtea reaminteşte cele statuate în jurisprudenţa sa constantă, în sensul că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie; accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti [a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, paragraful 14, sau Decizia nr. 279 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 4 iulie 2016, paragraful 17].23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Ioan Dogaru în Dosarul nr. 5.190/180/2016/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu