DECIZIE Nr.
666 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 si art. 401 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 418 din 18 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 4.587/233/2008
al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.587/233/2008, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393
şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen
Lăcustă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 393 din Codul de
procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care sunt supuse
revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost
soluţionat fondul cauzei, fiind limitat astfel accesul liber la justiţie.
Dispoziţiile art. 401 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în
măsura în care instanţelor de control judiciar nu le revine competenţa de
soluţionare a cererilor de revizuire a propriilor hotărâri pronunţate în căile
de atac împotriva hotărârii judecătoreşti ce vizează fondul.
Judecătoria Galaţi apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât niciuna dintre
dispoziţiile legale cu privire la care s-a invocat excepţia nu contravine vreunui
text din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă
dispoziţiile din Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 393 şi art. 401 din Codul de procedură penală,
având următorul cuprins:
- art. 393: „Hotărârile judecătoreşti definitive pot
fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la
latura civilă.
Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau
mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau
dintre făptuitori.";
- art. 401: „Competentă să judece cererea de
revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Când temeiul
cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia,
competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 35.".
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 1,4, 11, 15, 20, 21, 16, 24, 53, 124 şi 126,
dispoziţiile art. 6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că, deşi autorul acesteia invocă o serie de
dispoziţii din Constituţie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, precum şi din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, nu motivează încălcarea acestora, limitându-se să arate de ce, în
opinia sa, textele de lege criticate aduc atingere liberului acces la justiţie.
In ceea ce priveşte această susţinere, se constată că,
în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat atât asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 393 din Codul de procedură penală
(Decizia nr. 106 din 14 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 174 din 6 martie 2008), cât şi asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 401 din Codul de procedură penală
(Decizia nr. 579 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 534 din 7 august 2007), statuând că aceste texte de lege nu
încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil,
consacrate de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Intrucât nu au
intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Cât priveşte susţinerea încălcării celorlalte texte din
Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate, nu se poate proceda
la examinarea acesteia, deoarece nu este motivată, iar Curtea Constituţională
nu se poate substitui autorului excepţiei pentru complinirea acestei cerinţe
impuse de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Eugen Lăcustă în Dosarul nr. 4.587/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta