DECIZIE Nr.
666 din 18 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea
nr. 682/2002 privind protectia martorilor, precum si a dispozitiilor Legii nr.
506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii
private în sectorul comunicatiilor electronice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 398 din 16 iunie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h)
şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor,
precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea
datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în
sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de
Răzvan Octavian Mihăilă în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al
Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 2
lit. a) şi h) şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, invocând sub acest
aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi
ca inadmisibilă în ceea ce priveşte Legea nr. 506/2004, arătând
că în privinţa acesteia autorul excepţiei nu a motivat critica
formulată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 8 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 7.370/63/2009, Tribunalul Dolj -
Secţia pentru minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) şi art. 19 din Legea nr.
682/2002 privind protecţia martorilor, precum şi a dispoziţiilor
Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi
protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice,
excepţie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că dispoziţiile art. 2 lit. a) şi h) din Legea
nr. 682/2002 sunt neconstituţionale, deoarece „asigură protecţie
numai persoanelor ce testează ca martori în cazurile unor infracţiuni
grave sau cu prejudicii diferite, fără ca acest aspect
să fie relevant din punctul de vedere al martorului, legea neinstituind
criterii de protecţie a martorului în raport de gradul de pericol concret
la care acesta este supus, de împrejurările şi circumstanţele
concrete ale faptei, făptuitorului, antecedentele acestuia,
ameninţările sau indiciilor care să creeze suspiciunea că
viaţa, sănătatea, integritatea corporală şi
intimitatea persoanei ar fi în pericol, şi nu în raport de
infracţiunea faţă de care înţelege să depună
mărturie". Se apreciază că „scopul pe care l-a urmărit
legiuitorul atunci când a legiferat protecţia martorului a fost acela de
acordare a unei protecţii reale şi eficiente a martorului în toate
situaţiile în care acesta ar putea avea de suferit în urma ajutării
organelor statului la prinderea şi pedepsirea infractorilor,
fără ca vreuna din valorile ocrotite de Constituţia României
să fie puse în pericol". Or, „într-o atare situaţie, limitarea
nefirească, forţată, a limitelor de aplicare a Legii nr.
682/2002 prin conţinutul prevederilor art. 2 lit. a) şi lit. h) duce
la o ineficientizare a legii, ce aduce atingere valorilor
constituţionale". Cu privire la art. 19 din acelaşi act normativ,
se susţine că este discriminatoriu, deoarece, deşi în timpul
cercetării judecătoreşti autorul excepţiei a furnizat
informaţii esenţiale organelor de urmărire penală,
dobândind calitatea de martor protejat, acesta nu beneficiază de reducerea
la jumătate a limitelor pedepsei, în condiţiile art. 19 din Legea nr.
682/2002, întrucât fapta de tâlhărie pentru care a fost cercetat nu face
parte dintre infracţiunile grave la care se referă art. 2 din Legea
nr. 682/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 506/2004
nu a fost motivată.
Tribunalul Dolj - Secţia minori şi de
familie apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) din
Legea nr. 682/2002 este neîntemeiată, arătând că acestea nu
încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Cu privire la
art. 19 din Legea nr. 682/2002, se susţine că este
neconstituţional în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie,
deoarece „acordă beneficiul reducerii pedepsei numai martorilor care sunt
cercetaţi pentru infracţiuni grave, nu şi celorlalţi care,
deşi nu sunt cercetaţi pentru infracţiuni grave, totuşi
denunţă şi/sau facilitează identificarea şi tragerea
la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit
infracţiuni grave. Se creează în acest fel două categorii de
persoane care primesc statutul de martor protejat, una care beneficiază de
reducerea pedepsei, deşi este cercetată pentru o infracţiune
gravă, iar alta care nu are acest beneficiu, doar pentru simplul fapt
că este cercetată pentru o infracţiune minoră, deşi
ambele categorii de persoane aduc aceeaşi contribuţie la
înfăptuirea scopului pentru care a fost adoptată legea privind
protecţia martorilor". Se mai arată că „norma
criticată încalcă principiul egalităţii între
cetăţeni în faţa legii, întrucât situaţia unor
inculpaţi-martori, care din start cooperează cu organele judiciare
sau, cel mai târziu pe parcursul soluţionării procesului în faţa
instanţei judecătoreşti, trebuie să fie aceeaşi,
indiferent de gravitatea faptei pentru care ei sunt cercetaţi". Cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 506/2004, se
arată că nu a fost motivată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se face
referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) şi h) şi art. 19 din
Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care au
următorul conţinut:
-Art. 2 lit. a) şi h): „In prezenta lege
termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) martorul este
persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
1. are calitatea de martor, potrivit Codului de
procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează
informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului
cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea
producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate
prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;
2. fără a avea o calitate procesuală
în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant
contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave
sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate
prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea
acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are
calitatea de inculpat într-o altă cauză;
3. se află în cursul executării unei
pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele
cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea
adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea
producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate
prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni; [...]
h) infracţiunea
gravă este infracţiunea care face parte din una dintre
următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi
omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra
siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul
deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi
traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte
valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor
şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor
nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie,
infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit
de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin
10 ani sau mai mare; [...]";
- Art. 19: „Persoana care are calitatea de martor,
în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o
infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale
ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea
şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au
săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la
jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie, de asemenea, dispoziţiile Legii nr. 506/2004 privind
prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii
private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la
egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind
liberul acces la justiţie, art. 22 alin. (1) privind dreptul la
viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art.
23 alin. (1) privind libertatea individuală şi art. 24 alin. (1)
privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 2 lit. a) şi h) din Legea
nr. 682/2002, referitoare la definirea calităţii de martor şi
stabilirea „infracţiunilor grave", care atrag incidenţa
normelor speciale reglementate de acelaşi act normativ, nu încalcă
sub niciun aspect prevederile constituţionale invocate, definirea
termenilor şi a expresiilor utilizate în cuprinsul unei legi fiind
atributul legiuitorului.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 19 din
Legea nr. 682/2002, acestea au mai format obiectul controlului de
constituţionalitate, în raport cu prevederile constituţionale ce
consacră egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil
şi faţă de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 1.156 din
6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 832 din 10 decembrie 2008, prin care Curtea a statuat că nu se poate
primi critica privind încălcarea principiului constituţional al
egalităţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate
prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor
persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 19 din Legea nr.
682/2002, adică persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de
procedură penală, inculpaţilor într-o altă cauză ori
persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală. După cum se
poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, şi
anume acela de a fi comis o infracţiune gravă şi care, până
în momentul condamnării, denunţă ori facilitează
identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.
Curtea a mai reţinut, cu acelaşi prilej, că „principiul
egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică
uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim
sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor
cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este
expresia firească a principiului constituţional menţionat, care
impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice
acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic
să fie diferenţiat. Aceasta constituie o măsură de
politică penală determinată de recrudescenţa unor fenomene
antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul
de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii
de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării
protecţiei martorilor şi nu este de natură să aducă
atingere principului egalităţii în drepturi". Intrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind
prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii
private în sectorul comunicaţiilor electronice, aceasta urmează
să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost
motivată, astfel cum prevăd, imperativ, dispoziţiile art. 10
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate
Curţii „trebuie făcute în forma scrisă si motivate".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h)
şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor,
excepţie ridicată de Răzvan Octavian Mihăilă în
Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori
şi familie.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind
prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii
private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi
instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta