DECIZIE Nr.
664 din 5 iulie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 4 si art. 198 alin. 3 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 27 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Dinu Cătălin Laurenţiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al Tribunalului pentru Minori şi Familie
Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele si
lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 98/P/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 171
alin. 4 şi ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dinu Cătălin Laurenţiu în cadrul judecării
recursului declarat de autorul excepţiei împotriva deciziei penale privind
soluţionarea contestaţiei la executare.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin
prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece reglementarea privind
posibilitatea instanţelor de a înlocui avocatul ales prin măsuri judiciare
lipseşte de conţinut „dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor
procesului penal de a-şi alege singură avocatul." In cauză, prin
Incheierea din 20 noiembrie 2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a
dispus sancţionarea avocatului ales al autorului excepţiei pe considerentul că,
deşi era bolnav, n-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat. Se mai
susţine că, sub imperiul acestor reglementări, substituirea avocatului ales cu
un altul desemnat de acesta, fără acordul inculpatului, face ca unul dintre
elementele definitorii ale contractului de asistenţă judiciară, şi anume
caracterul intuitu personae să dispară, iar dreptul la apărare al inculpatului să fie golit de
conţinut.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Se arată că prevederile criticate se impun pentru a nu tergiversa judecarea
cauzei şi a nu se ajunge la exercitarea cu rea-credinţă de către părţi a
drepturilor procesuale conferite de lege. Totodată, cauzele penale trebuie
soluţionate cu celeritate.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate este
neîntemeiată, întrucat textul
de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale privind dreptul
la apărare, ci le garantează, tocmai pentru asigurarea celerităţii procesului
penal.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, se arată că,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul stabileşte procedura
de judecată. Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă un obstacol, ci
asigură inculpatului un apărător din oficiu atunci cand acesta nu are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat
ales. In ceea ce priveşte sancţionarea pentru lipsa nejustificată a
apărătorului fără a i se asigura substituirea, aceasta nu constituie o
încălcare a art. 24 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală,
care au următorul cuprins:
- Art. 171 „Asistenţa învinuitului sau a
inculpatului" [...] alin. 4: „Cand asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau
inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui
apărător din oficiu."
-Art. 198 „Abateri judiciare" [...] alin. (3): „Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu
fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul
acestuia de a asigura apărarea se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 la
5000 lei."
Autorul excepţiei susţine că prin aceste dispoziţii
legale se încalcă art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare.
Examinand excepţia de
neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:
In cazul dedus analizei sale, Curtea observă că cele
două texte legale criticate stabilesc situaţii diferite. Primul se referă la
asistenţa juridică a învinuitului sau a inculpatului cand aceasta este obligatorie şi prevede obligaţia instanţei de a lua
măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Celălalt text de lege
reglementează abaterile judiciare şi prevede sancţionarea apărătorului ales sau
desemnat din oficiu în cazul lipsei nejustificate a acestuia, fără a asigura
substituirea ori înlocuirea, sau al refuzului acestuia de a asigura apărarea.
Ambele texte de lege asigură, însă, învinuitului sau inculpatului, cand asistenţa juridică este obligatorie, ca
aceasta să se realizeze de către un apărător ales sau desemnat din oficiu. De
asemenea, fie că asistenţa juridică se realizează de un apărător ales, fie de
către un apărător desemnat din oficiu, învinuitul sau inculpatul beneficiază,
în egală măsură, de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege. Este
îndeplinită, astfel, dispoziţia constituţională referitoare la garantarea
dreptului la apărare. Totodată, este respectată prevederea art. 24 alin. (2)
din Constituţie referitoare la dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.
In legătură cu susţinerile autorului excepţiei
referitoare la „posibilitatea instanţelor, în baza textului legal, de a înlocui
avocatul ales prin măsuri judiciare" sau la „substituirea avocatului ales
cu un altul desemnat de acesta", Curtea constată că acestea constituie
aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa
instanţelor de judecată.
In consecinţă, Curtea reţine că invocarea încălcării
dreptului la apărare în situaţiile analizate este lipsită de temei.
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra
prevederilor criticate din Codul de procedură penală, prin raportare la
aceleaşi dispoziţii din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 2
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, a respins
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 4.
Totodată, prin Decizia nr. 332 din 3 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 308 din 9 mai 2007, respingand excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 din Codul de procedură
penală, Curtea Constituţională a constatat că şi acestea sunt constituţionale,
neîngrădind cu nimic dreptul constituţional la apărare. Textul în cauză
sancţionează comportamentul abuziv al apărătorului ales şi nu vatămă în niciun mod persoana care
beneficiază de asistenţa sa judiciară.
Intrucat faţă de excepţiile de
neconstituţionalitate soluţionate prin deciziile amintite nu au intervenit
elemente noi, de natură a modifica
jurisprudenţa în materie a Curţii, rezultă că atat soluţia, cat şi
considerentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în prezenta cauză.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Dinu Cătălin Laurenţiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al
Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta