Decizia Nr.660 din 30.10.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Octavian Pocora în Dosarul nr. 562/88/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 546D/2017.2. La apelul nominal se prezintă partea Administraţia Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galaţi, reprezentată de consilier juridic Gina Constantinescu, cu împuternicire la dosar. Lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos R.A. Galaţi, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 562/88/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Octavian Pocora cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de concediere. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 sunt lipsite de claritate, de precizie şi de previzibilitate, lezându-i dreptul la apărare, întrucât creează posibilitatea angajatorului să înceteze contractul individual de muncă în mod arbitrar, fără niciun fel de motiv obiectiv. Astfel, salariatul este luat prin surprindere şi se află în imposibilitatea de a se apăra în lipsa oricărei motivări a măsurii dispuse. În plus, angajatorul poate avea o atitudine abuzivă, solicitând mită sau şantajând salariatul, iar, în cazul în salariatul nu răspunde acestor solicitări, contractul individual de muncă încetează fără motivare şi fără preaviz, printr-o simplă notificare. O astfel de situaţie contravine statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie. 7. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, întrucât exercitarea acestui drept în faţa instanţei de judecată presupune în primul rând cunoaşterea concretă a motivelor care au stat la baza încetării raporturilor de serviciu şi acordarea unui interval de timp minim în care să poată contesta măsura. Or, din moment ce i se conferă angajatorului posibilitatea şi chiar dreptul de a nu-şi motiva măsura, dreptul la apărare devine iluzoriu.8. Autorul excepţiei susţine că situaţia este mai gravă în cazul său, întrucât este o persoană cu handicap locomotor accentuat, astfel că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi principiului protecţiei speciale de care trebuie să se bucure persoanele cu handicap accentuat, principiu consacrat de art. 50 din Constituţie. 9. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată, în esenţă, că norma de lege criticată nu este obscură ori imprevizibilă, fiecare salariat cunoscând de la început faptul că este supus unui anumit termen reprezentând perioada de probă, iar legea este cea care determină perioada şi modalitatea în care încetează contractul de muncă în acest răstimp. De asemenea, consideră că nu este încălcat dreptul la apărare, deoarece notificarea încetării contractului individual de muncă nu este exclusă de la aplicarea art. 268 din Codul muncii. Totodată, arată că reaua-credinţă a angajatorului şi atitudinea sa abuzivă pot fi puse în discuţie cu prilejul contestaţiei formulate împotriva deciziei de încetare a raportului de muncă. În sfârşit, menţionează că gradul de handicap nu generează o situaţie aparte în viziunea legii, în condiţiile în care legiuitorul nu a făcut distincţie în textul criticat cu privire la modul de încetare a raporturilor de muncă în funcţie de acest criteriu. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată şi invocă în acest sens cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012.12. Avocatul Poporului, invocând, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora: „(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia."16. Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 50 teza întâi referitor la protecţia specială de care se bucură persoanele cu handicap. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituţionalitate. Astfel, în ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate, de precizie şi de previzibilitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, invocate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că sunt relevante cele reţinute prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, în sensul că „regimul juridic aplicabil raporturilor de muncă pe parcursul perioadei de probă a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind unul special faţă de cele pentru care nu se stabileşte o atare perioadă. De aceea, pentru a verifica aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus şi o condiţie specială, aplicabilă raportului de muncă astfel încheiat, şi anume notificarea prevăzută la art. 31 alin. (3) din Codul muncii, notificare ce nu trebuie motivată şi care echivalează cu faptul că aptitudinile profesionale ale angajatului nu corespund cerinţelor postului. Este o decizie discreţionară luată de angajator, acesta deţinând o poziţie care presupune inclusiv luarea unei atare decizii. De altfel, clauza contractuală criticată încurajează perfecţionarea profesională continuă a angajaţilor, fiind convenită şi agreată de ambele părţi la încheierea contractului". De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că „textele criticate nu împiedică angajaţii ale căror contracte individuale de muncă încetează în timpul perioadei de probă, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii, să se adreseze justiţiei pentru a contesta notificarea emisă de angajator şi de a beneficia de toate mijlocele şi garanţiile procesuale prevăzute în acest sens de legea procesual civilă". Totodată, prin Decizia nr. 657 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009, Curtea a reţinut că o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului - spre exemplu, obligarea salariatului la executarea unor sarcini de serviciu care nu corespund funcţiei sau postului ocupat - ar putea fi contestată în faţa instanţei de judecată în virtutea principiului bunei-credinţe în desfăşurarea relaţiilor de muncă, principiu consacrat de art. 8 din Codul muncii, dar şi de art. 57 din Constituţie.18. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 50 din Constituţie, Curtea apreciază că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de faptul că dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 nu instituie un regim mai favorabil pentru persoanele cu handicap. Or, Curtea constată că dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 instituie o reglementare distinct aplicabilă persoanelor cu handicap, în care se prevede că „Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice". Prin urmare, este exclus concursul/examenul ca formă de evaluare a performanţelor profesionale la angajare a persoanelor cu handicap, creându-se o modalitate adaptată situaţiei acestora, care să aibă în vedere atât pregătirea profesională, cât şi capacitatea fizică şi psihică de a răspunde în mod concret cerinţelor locului de muncă şi care exclude comparaţia cu persoane care nu au un handicap. Aşa fiind, Curtea apreciază că şi această din urmă critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Octavian Pocora în Dosarul nr. 562/88/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea