DECIZIE Nr. 66 din 13 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 1
lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. d) din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 200 din 27 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art.
385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Corneliu Vadim Tudor in dosarele nr. 40/2002 si nr. 89/2001 ale Curtii Supreme
de Justitie - Completul de 9 judecatori.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 467C/2002. La apelul
nominal raspunde Constantin Grigore Dumitrescu (Ticu), personal si asistat de
avocat Florica Nitu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare
este legal indeplinita.
Din oficiu, Curtea pune in discutie problema conexarii celor doua dosare,
avand in vedere identitatea de obiect a acestora. Partea prezenta si
reprezentantul Ministerului Public arata ca sunt de acord cu conexarea.
Curtea, in temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata,
si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea
Dosarului nr. 467C/2002 la Dosarul nr. 466C/2002, care este primul inregistrat.
Avocat Florica Nitu, avand cuvantul, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, sustinand ca dispozitiile de lege criticate nu incalca
prevederile constitutionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, aratand ca, asupra textelor de
lege criticate, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, de
exemplu prin Decizia nr. 136 din 5 octombrie 1999 si Decizia nr. 176 din 18
iunie 2002. Se apreciaza ca nu sunt evocate imprejurari noi care sa justifice
schimbarea jurisprudentei Curtii si se propune respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Incheierile din 7 octombrie 2002, pronuntate in dosarele nr. 40/2002
si nr. 89/2001, Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 pct. 1 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art.
385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Corneliu Vadim Tudor, inculpat recurent in dosarele mentionate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 referitoare la
egalitatea in drepturi a cetatenilor, art. 21 privind accesul liber la justitie
si ale art. 20 din Constitutie raportat la art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la dreptul la un
proces echitabil. Se arata ca, potrivit acestor dispozitii, deputatii si
senatorii, putand fi judecati, in prima instanta, de Curtea Suprema de Justitie
si neputand folosi, impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate, decat calea
de atac a recursului, nu si apelul, sunt lipsiti, prin discriminare, de o cale
de atac.
Curtea Suprema de Justitie - Completul de 9 judecatori considera ca
exceptia de neconstitutionalitate este nefondata pentru urmatoarele argumente:
1) Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, Curtea
Suprema de Justitie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de
senatori si deputati. Aceste dispozitii nu incalca art. 16 alin. (1) din
Constitutie, care se refera la egalitatea cetatenilor, ci stabilesc doar
competenta Curtii Supreme de Justitie de a judeca, in prima instanta,
infractiunile savarsite de membrii Parlamentului (competenta ratione personae).
Textul este conform cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit
carora Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Nu se incalca
principiul egalitatii, deoarece egalitatea presupune egalitatea raspunderii
pentru fapta savarsita, dar nu si identitatea instantei care judeca. Egalitatea
presupune acelasi tratament juridic pentru persoanele aflate in situatii egale.
Or, calitatea de parlamentar presupune o situatie diferita. Dispozitiile art.
29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala nu contravin nici prevederilor
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
2) Dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu
contravin, de asemenea, nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie,
nici ale art. 6 din conventia invocata. Nici Constitutia, nici conventia nu
prevad expres caile de atac. Art. 125 alin. (3) din Constitutie lasa la
latitudinea legiuitorului competenta si procedura, inclusiv caile de atac, iar
in art. 128 din Constitutie se precizeaza ca, impotriva hotararilor
judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de
atac in conditiile legii. Nici in conventie nu se prevede obligativitatea
existentei a doua cai de atac.
3) Art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala este in acord
cu prevederile constitutionale, constituind tocmai o aplicare a drepturilor
pretins incalcate.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 29 pct. 1
lit. a), art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul
de procedura penala sunt constitutionale.
Guvernul, intemeindu-se pe jurisprudenta Curtii Constitutionale, considera
ca sustinerile autorului exceptiei sunt nefondate, deoarece textele de lege
criticate nu incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si nici
principiul liberului acces la justitie. Astfel, se arata ca "in Conventia
europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in
art. 2 din Protocolul nr. 7, se prevede un dublu grad de jurisdictie si nu un
triplu grad, ca in legislatia romana, statuandu-se ca <<orice persoana
declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara
examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie
superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi
exercitat, sunt reglementate de lege.>>. Prin urmare, prevederile art. 29
pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din
Codul de procedura penala, care stabilesc pentru anumite cauze doua grade de
jurisdictie - judecata in prima instanta si judecata in recurs -, indeplinesc
conditiile prevazute de art. 2 din Protocolul nr. 7, neputandu-se astfel
sustine ca ele nu ar fi compatibile cu prevederile Conventiei europene".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. Fata de argumentul ca aceste dispozitii ar fi contrare art. 16
si 21 din Constitutie, se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, in care
s-a subliniat ca accesul liber la justitie nu presupune, in toate cazurile,
accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute
de lege, deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
legiuitor, iar pentru situatii diferite poate exista un tratament juridic
diferit. Se mentioneaza si faptul ca, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de
procedura penala, "Recursul declarat impotriva unei hotarari care,
potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de
casare prevazute in art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara
temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga
cauza sub toate aspectele". Se invoca, in acelasi sens, si deciziile
Curtii Constitutionale nr. 16/1999, nr. 33/1999 si nr. 295/2002.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra
exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de
judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1
alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
29 pct. 1 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit.
d) din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 29 (Competenta Curtii Supreme de Justitie) pct. 1 lit. a):
"Curtea Suprema de Justitie:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de senatori si deputati";
- Art. 361 (Hotararile supuse apelului) alin. 1 lit. d): "Sentintele
pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...]
d) sentintele pronuntate de sectia penala si sectia militara ale Curtii
Supreme de Justitie";
- Art. 385^1 (Hotararile supuse recursului) alin. 1 lit. d): "Pot fi
atacate cu recurs: [...]
d) sentintele pronuntate de sectia penala si sectia militara ale Curtii
Supreme de Justitie;".
Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii legale sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in fata
legii si a autoritatilor publice, ale art. 21 referitoare la dreptul de acces
liber la justitie, ale art. 20 raportat la art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se motiveaza exceptia prin
faptul ca, reglementand competenta Curtii Supreme de Justitie pentru judecarea
in prima instanta a infractiunilor savarsite de deputati si senatori, se
prevede totodata ca impotriva sentintelor pronuntate de aceasta instanta poate
fi folosita numai calea de atac a recursului. Excluderea caii de atac a
apelului este considerata de autorul exceptiei ca o discriminare, ca o
incalcare a dreptului la accesul liber la justitie, inclusiv la folosirea
cailor de atac, drepturi prevazute nu numai de Constitutie, dar si de Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
Dispozitia art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala este
consecinta prevederii constitutionale a art. 69 (Imunitatea parlamentara) alin.
(1) teza ultima, potrivit careia "Competenta de judecata (a deputatilor
sau senatorilor) apartine Curtii Supreme de Justitie". Aceasta competenta
ratione personae, determinata de necesitatea asigurarii independentei
deputatilor si senatorilor, este justificata si de garantiile pe care le
prezinta, in acelasi sens, suprema instanta de judecata, inclusiv sub aspectul
realizarii dreptului la un proces echitabil, cu respectarea tuturor garantiilor
procesuale.
De asemenea, dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin.
1 lit. d) din Codul de procedura penala, care prevad ca impotriva sentintelor
Curtii Supreme de Justitie nu poate fi exercitata decat calea de atac a
recursului, sunt in deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (3) si ale art.
128 din Constitutie, care incredinteaza legiuitorului dreptul de a stabili
competenta si procedura de judecata, inclusiv caile de atac si conditiile
exercitarii acestora. Aceleasi dispozitii sunt in concordanta cu prevederile
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care, in art. 2 al Protocolului nr. 7 aditional la conventie, prevede dreptul
la un dublu grad de jurisdictie in materie penala, ceea ce se regaseste si in
dispozitiile legale criticate, sub acest aspect.
In sensul celor aratate, a decis Curtea Constitutionala prin Decizia nr.
175 din 4 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 11 din 13 ianuarie 2000. Solutia adoptata ca si considerentele pe care se
intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 pct. 1
lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. d) din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Corneliu Vadim Tudor in
dosarele nr. 40/2002 si nr. 89/2001 ale Curtii Supreme de Justitie - Completul
de 9 judecatori.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 februarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu