DECIZIE Nr.
650 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 si art. 41 din Legea nr. 36/1995
a notarilor publici si a activitatii notariale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 560 din 24 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995
a notarilor publici şi a activităţii notariale, excepţie ridicată de Miron
Morar în Dosarul nr. 59/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde consilierul juridic
Valentina Carmen Dachin, cu delegaţie la dosar, pentru partea Uniunea Naţională
a Notarilor Publici din România. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul consilierului juridic al
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât, atâta vreme cât
nu este interzis accesul la justiţie, procedura disciplinară este
constituţională. Depune şi concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
hotărârile Consiliului uniunii pot fi atacate la instanţa de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 59/43/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr.
36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Miron Morar în dosarul cu numărul de
mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni disciplinare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât termenul de 10 zile de la comunicare, în care se
poate ataca hotărârea consiliului de disciplină, nu este rezonabil şi este
insuficient pentru exercitarea dreptului la apărare. Totodată, organele
prevăzute de textele menţionate - Consiliul de disciplină şi Consiliul uniunii
- nu îndeplinesc condiţiile specifice unor tribunale independente şi imparţiale,
iar procedura în faţa acestora reprezintă o procedură specială administrativă
cu caracter jurisdicţional. De asemenea, exercitarea dreptului la apărare este
limitată prin faptul că nu se prevede termenul în care partea interesată se poate adresa instanţei
judecătoreşti pentru a ataca hotărârea Consiliului uniunii. Invocă, în acest
sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Târgu
Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, în condiţiile în care hotărârile Consiliului uniunii pot fi
atacate la instanţele judecătoreşti competente.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece procedura
disciplinară desfăşurată în faţa organelor de jurisdicţie prevăzute de lege nu
limitează nici accesul la justiţie şi nici exercitarea dreptului la apărare al
persoanelor interesate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 40 şi ale art. 41 din Legea nr. 36/1995 a
notarilor publici şi a activităţii notariale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, având următorul conţinut:
- Art. 40: „Acţiunea
disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de
disciplină.
Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din
profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către
Colegiul director.
Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta
fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze
apărarea.
Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă
o hotărâre motivată, care se comunică acestora.
Impotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la
Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la
instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ,
după caz.
Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului
Justiţiei. Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin
regulament.";
- Art. 41: „Sancţiunile
disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
a) observaţie scrisă;
b) amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se
face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de
zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a
notarului public până la achitarea sumei.
Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6
luni;
d) excluderea din profesie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă, în
susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi
ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 6 din Convenţia
privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice, referitoare la egalitatea în faţa
tribunalelor şi curţilor de justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, pentru
abaterile săvârşite de către notarii publici, acţiunea disciplinară se exercită
de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină. Pentru
suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare
prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director, care pronunţă o
hotărâre motivată, ce se comunică părţilor, iar împotriva acesteia se poate
face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare,
iar hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească
competentă.
Susţinerile autorului excepţiei în sensul că
dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece termenul de 10
zile de la comunicare, în care se poate ataca hotărârea consiliului de
disciplină, nu este rezonabil şi este insuficient pentru exercitarea dreptului
la apărare, sunt nefondate. Astfel, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „termenul
rezonabil" se referă la caracterul rezonabil
al duratei unei proceduri judiciare, iar nu la termenul în care o parte poate
formula o anumită cale de atac. Pe de altă parte, legiuitorul este liber să
stabilească termenul în care părţile acţiunii disciplinare pot face contestaţie
la Consiliul uniunii, fără a contraveni în acest mod dreptului la apărare, cu
atât mai mult cu cât termenul curge de la comunicarea hotărârii, fiind astfel
respectate prevederile art. 24 din Constituţie.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei
referitoare la caracterul neconstituţional al organelor care judecă acţiunea
disciplinară, Curtea constată că nici acestea nu pot fi primite, deoarece atât
Consiliul de disciplină, cât şi Consiliul uniunii sunt organisme profesionale,
cu competenţe în domeniul răspunderii disciplinare a notarilor publici - care
constituie o profesie liberală. Astfel, potrivit art. 27 din Legea nr. 36/1995,
notarii publici se constituie în Uniunea Naţională a Notarilor Publici,
organizaţie profesională cu personalitate juridică, care îşi alege un consiliu
de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu.
Curtea constată că procedura
judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicţie
specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din
Constituţie, este gratuită şi
facultativă. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare,
jurisdicţia administrativă specială este „activitatea înfăptuită de o
autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie,
competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o
procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la
apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale", iar actul administrativ este „actul
unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în
regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a
executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi
juridice;". Prin urmare, în cauza de faţă ne
aflăm în domeniul unei proceduri disciplinare, iar nu al unei proceduri
jurisdicţionale speciale administrative.
Totodată, cu privire la natura juridică a
contestaţiilor privitoare la măsurile disciplinare ce pot fi aplicate de către
ordinele profesionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în
numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de
competenţa acestor ordine, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este
contrară dispoziţiilor Convenţiei, care impune, totuşi, unul din următoarele
sisteme: sau jurisdicţiile ordinelor îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1
din Convenţie, sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţională permite
accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile dreptului
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către un tribunal
independent şi imparţial. (cauzele Albert et Le Compte contra Belgiei, 1983
şi Bryan contra Marii Britanii, 1995.) Astfel, în cauza de faţă, părţile pot ataca hotărârea Consiliului
uniunii la instanţele judecătoreşti, potrivit art. 40 alin. (6) din Legea nr.
36/1995.
Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 53
din Constituţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât
nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei
libertăţi, astfel încât nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma
constituţională.
De asemenea, Curtea observă că reglementări similare
privind competenţa de soluţionare a abaterilor disciplinare ale membrilor
profesiilor liberale se regăsesc în ceea ce îi priveşte pe avocaţi (potrivit
art. 71 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de
competenţa consiliului baroului, iar potrivit art. 72, în cadrul fiecărui barou
se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care judecă, în primă
instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de
avocaţii din acel barou, iar recursul declarat împotriva deciziei disciplinare
a Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, este judecat de
Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România constituit ca instanţă
disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză), pe
executorii judecătoreşti (potrivit art. 45 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, acţiunea disciplinară se exercită de ministrul
justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti şi se
judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleşi de
adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3 ani,
iar împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor
judecătoreşti părţile pot face contestaţie la Comisia superioară de disciplină
a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5
membri) etc.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a
activităţii notariale, excepţie ridicată de Miron Morar în Dosarul nr.
59/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean