DECIZIE   Nr. 649 din 16 decembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 80 din 19 februarie 1998

    Ioan Muraru          - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Mihai Constantinescu - judecator
    Nicolae Popa         - judecator
    Lucian Stangu        - judecator
    Romul Petru Vonica   - judecator
    Ioan Griga           - procuror
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, ridicata de Georgescu Roberto in Dosarul nr. 3.269/1997, aflat pe rolul Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 decembrie 1997, in prezenta inculpatului, a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 16 decembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia a II-a penala, prin Incheierea din 18 iulie 1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, ridicata de Georgescu Roberto.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, deoarece incalca dreptul constitutional la aparare al inculpatului, care, potrivit textului criticat, nu poate ataca cu recurs incheierea prin care i s-a respins cererea de revocare a masurii preventive.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este nefondata. Pe de o parte, arata instanta, intrucat textul art. 141 din Codul de procedura penala nu prevede posibilitatea de a se declara recurs si impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de revocare a masurii arestarii preventive, recursul introdus de inculpat impotriva unei asemenea incheieri este inadmisibil. Pe de alta parte, in opinia instantei, legiuitorul nu poate prevedea, in textul mentionat, o cale de atac impotriva acestei masuri, din doua motive:
    a) luarea in discutie a unei astfel de masuri are in vedere faptul ca revocarea masurilor preventive intervine in situatiile expres prevazute la art. 139 din Codul de procedura penala. In faza judecatii, dupa respingerea unei astfel de cereri, practic nu mai pot interveni elemente noi de natura celor prevazute la art. 139 din Codul de procedura penala;
    b) Codul de procedura penala cuprinde o serie de prevederi care dau posibilitate inculpatului, in etapa cercetarii judecatoresti si pana la pronuntarea solutiei pe fond, sa reitereze cererea de revocare si sa solicite ca instanta sa solutioneze plangerea impotriva masurilor preventive luate de procuror, in temeiul art. 140^1 din Codul de procedura penala.
    In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, avand in vedere ca in prezent Codul de procedura penala contine numeroase prevederi ce fac posibila exercitarea dreptului de aparare, mentionandu-se in acest sens dispozitiile art. 139 alin. 2 din Codul de procedura penala. De asemenea, se arata ca, de vreme ce, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, inculpatul are posibilitatea sa declare recurs impotriva incheierii date in prima instanta, prin care se dispune luarea masurii arestarii preventive, ca astfel instanta de recurs sa poata verifica legalitatea si temeinicia acestei masuri, inculpatul, justificat, nu mai poate declara recurs si in cazul in care instanta de fond respinge cererea de revocare a arestarii formulata de inculpat, intrucat, practic, acesta ar fi al doilea recurs, cu acelasi obiect, ca si primul, prin ambele recursuri urmarindu-se inlaturarea masurii arestarii preventive. Legea neingradind pe inculpat sa formuleze cereri de revocare ori de cate ori considera necesara introducerea unor asemenea cereri, declararea a cate unui recurs dupa fiecare cerere de respingere ar conduce la tergiversarea proceselor in detrimentul rezolvarii problemelor de fond privind aflarea adevarului si stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatilor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile inculpatului, concluziile procurorului, dispozitiile art. 141 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala stabilesc ca: "Incheierea data in prima instanta, prin care s-a dispus luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive, poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa". Se sustine ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale pentru faptul ca, desi art. 140^1 din Codul de procedura penala recunoaste existenta unei modalitati de atacare a ordonantei de arestare preventiva la o instanta judecatoreasca, textul art. 141 din acelasi cod nu reglementeaza si posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care aceasta plangere a fost rezolvata, in cazul cand instanta respectiva refuza revocarea masurii de arestare preventiva, la cererea inculpatului.
    Inexistenta unei cai de atac in aceasta situatie este apreciata a fi echivalenta cu incalcarea dreptului la aparare si cu privarea nejustificata de exercitiul unei cai de atac.
    Critica formulata de autorul exceptiei nu este intemeiata. In conceptia legiuitorului, masurile de preventie au caracter provizoriu si sunt luate in functie de anumite imprejurari concrete, legate de cauza si de persoana faptuitorului. De aici decurge posibilitatea interventiei unor elemente care fac necesara inlocuirea sau incetarea masurilor preventive. Potrivit art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, masura preventiva luata se inlocuieste cu o alta masura preventiva, daca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii, iar in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca masura preventiva trebuie revocata din oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei. Art. 140 din Codul de procedura penala prevede cazurile in care masurile preventive inceteaza de drept, iar in art. 140^1 din acelasi cod se prevede posibilitatea plangerii impotriva masurilor preventive luate de procuror.
    Incalcarea prevederilor art. 128 din Constitutie, privitoare la folosirea cailor de atac, nu poate fi retinuta, deoarece acest drept fundamental se realizeaza in conditiile legii, iar restrangerea prin lege a cailor de atac este constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie.
    In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 3/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992. De asemenea, asupra semnificatiei prevederilor art. 128 din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 1/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, in sensul ca "... este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti", ca"... judecatorul <<spune dreptul>> pentru solutionarea unui litigiu, dar numai in formele si in conditiile procedurale instituite de lege", deoarece "... legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, cat si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri in formele si modalitatile instituite de lege".
    Prin urmare, reglementarea cailor de atac este la latitudinea legiuitorului, cu conditia, desigur, de a nu se aduce atingeri altor texte constitutionale sau dispozitii cu valoare obligatorie, incidente in cauza.
    Cat priveste prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedura penala, care stabilesc ca "Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare", se constata ca nici in incheierea de sesizare si nici in concluziile inculpatului referitoare la neconstitutionalitatea acestui text nu se indica motivele ce justifica ridicarea exceptiei, nefiind mentionata nici o prevedere constitutionala incalcata. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sunt neconstitutionale numai prevederile care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentala si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea se pronunta asupra prevederii atacate numai in limitele sesizarii. In consecinta, constituie un motiv de respingere a exceptiei neindicarea dispozitiei constitutionale in raport cu care textul legal atacat este neconstitutional. Controlul din oficiu este inadmisibil cat timp controlul pe calea exceptiei de neconstitutionalitate nu se poate exercita decat la sesizare.
    In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 si din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 si, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, ridicata de Georgescu Roberto in Dosarul nr. 3.269/1997 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 16 decembrie 1997.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                 Magistrat asistent,
                                 Florentina Geangu