Decizia Nr.644 din 11.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 251 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 891 din 08 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25¹ alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Gabriela Dragomir în Dosarul nr. 65.421/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 485D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepţiei solicită modificarea textului de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 8 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 65.421/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25¹ alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată de Gabriela Dragomir cu ocazia soluţionării unei cauze penale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul criticat creează o discriminare între persoanele păgubite prin accidente de autovehicule sau tramvaie şi cele care au fost păgubite prin accidente provocate de biciclete sau atelaje cu tracţiune animală. Astfel, doar prima categorie de victime este prevăzută de textul criticat şi are dreptul de a fi despăgubită de Fondul de protecţie a victimelor străzii.6. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Este atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea categoriilor de persoane care pot fi despăgubite de Fondul de protecţie a victimelor străzii şi a condiţiilor în care acestea pot fi despăgubite, iar acest atribut nu poate face obiectul analizei unei excepţii de neconstituţionalitate.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără deosebiri pe criterii arbitrare. De asemenea, apreciază că, în realitate, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate doreşte completarea dispoziţiilor legale criticate. Or, problema modificării dispoziţiilor legale nu este o problemă de constituţionalitate, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „asigură controlul constituţionalităţii legilor (...) care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“, şi nu este chemată să modifice sau să completeze legea. În final, face referire la Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25¹ alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. Textul a fost introdus prin art. I pct. 32 din Legea nr. 113/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 201/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 mai 2006.Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Fondul se constituie în scopul: (...) b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă:

– autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare;

– în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire, persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulaţie produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire, cu excepţia României, sau pe teritoriul unui stat terţ al cărui birou naţional a aderat la sistemul Carte Verde, de un autovehicul care are locul obişnuit de staţionare într-un stat membru al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de asigurare a autovehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare respectivă nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului societatea de asigurare nu poate fi identificată. Fondul îndeplineşte aceste atribuţii în calitate de organism de compensare.“12. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni şi art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, invocă prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 76 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, „vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepţia celor cu tracţiune animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, conform legii“. Din economia dispoziţiilor de lege menţionate, Curtea observă că doar în ceea ce priveşte vehiculele înmatriculate sau înregistrate există obligaţia plăţii asigurării pentru răspundere civilă, fiind exceptate în mod expres atelajele cu tracţiune animală. De asemenea, această obligaţie nu este prevăzută nici pentru posesorii de biciclete. 14. Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit art. 25¹ alin. (1) din Legea nr. 32/2000, Fondul de protecţie a victimelor străzii este constituit de asigurătorii autorizaţi să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule. 15. Astfel, Curtea constată că reglementarea criticată, care prevede că Fondul de protecţie a victimelor străzii se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, este firească, ea aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără deosebiri pe criterii arbitrare. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriela Dragomir în Dosarul nr. 65.421/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 25¹ alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu