DECIZIE Nr.
636 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art.
10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii
obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 441 din 26 iunie 2009
Ioan Vida
-preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art.
10 alin. (1)şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Standard Snacks" - S.R.L. din Bucureşti
în Dosarul nr. 9.178/197/2008 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.178/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13
alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Standard Snacks" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
contravin art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „deoarece
permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără a-şi exercita
obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale
creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare".
Apreciază, de asemenea, că apărarea exercitată pe calea cererii în anulare nu
poate fi la fel de eficientă ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac
prevăzută prin dreptul comun.
Mai mult, posibilitatea soluţionării cererii
creditorului doar pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de acesta
împiedică exercitarea dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu în
urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcă dreptul constituţional
la ocrotirea proprietăţii.
Judecătoria Braşov consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1)şi
art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 738 din 31 decembrie 2007, texte de lege care au
următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de urgenţă
se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de
plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.";
- Art. 7 alin. (1): „Pentru soluţionarea cererii,
judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi
lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de
debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor
de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de
judecată.";
- Art. 10 alin. (1): „In cazul în care, ca urmare a
verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor,
precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată,
instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de
plată.";
- Art. 13: „(1) Impotriva ordonanţei de plată
debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. [...]
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1), art. 21, 24, 44 şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu
fiind Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776
din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri
pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin
contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de
soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or,
potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi
procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticată.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării
principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor
în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că,
potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul
citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii
sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va
da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv
cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că procedura
reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din
contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite
numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor
părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că
cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către
debitor a ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea
căii de atac. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 2, 7, 10 şi 13 din
ordonanţă nu numai că nu încalcă dreptul la apărare şi dreptul părţilor la un
proces echitabil, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13
alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Standard Snacks" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.178/197/2008 al
Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu