DECIZIE   Nr. 617 din 3 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 901 din 6 noiembrie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Antonia Constantin               - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugen Popp în Dosarul nr. 30.302/2/2005 (3.470/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, cauză ce formează obiectul Dosarului nr. 910D/2006 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 912D/2006, nr. 1.357D/2006, nr. 1.593D/2006 şi nr. 1.850D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate, ridicată de Gheorghe Iancu, Costa Iancu, Zoiţa Carataş, Steliana Iancu şi Mioara Nicoleta Olteanu în Dosarul nr. 120/C/2006 al Curţii de Apel Constanta - Secţia civilă, de Silvestru Georgeta Năstase în Dosarul nr. 30.585/2/2005 (3.535/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Gheorghe Vaida si Maria Vaida în Dosarul nr. 30.633/20/2005 (1.199/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, respectiv de Ştefan Vinţan si Marietta Vinţan în Dosarul nr. 33.675/2/2005 (3.332/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii Ştefan Vinţan şi Marietta Vinţan, avocat Gheorghe Vrana cu împuternicire la Dosarul nr. 1.850D/2006, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 958D/2006 şi nr. 1.358D/2006, având ca obiect excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicata de Elena Simona Luncă si Mihai Vodă în dosarele nr. 31.301/2/2005 (3.638/2005), respectiv nr. 30.762/2/2005 (3.574/2005) ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, Elena Simona Luncă, personal şi asistată de avocat Gheorghe Vrana cu împuternicire avocaţială depusă la Dosarul nr. 958D/2006, precum şi reprezentantul părţii Societatea Comercială „Celepi" - S.A. din Bucureşti, avocat Mihaela Negru, cu împuternicire depusă la Dosarul nr. 1.358D/2006, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

De asemenea, Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.017D/2006, nr. 1.018D/2006 şi nr. 1.556D/2006, având ca obiect excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Ştefan Prodescu şi Elena Prodescu, de Răzvan-Alexandru Predulea, respectiv de Vasile Predulea si Teodora Cornelia Predulea în dosarele nr. 38.664/2/2005 (4.078/2005), nr. 32.253/2/2005 (3.701/2005) şi, respectiv, nr. 24.677/2/2004 (4.045/2004) ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea Gilda-Else Mazilu a depus la Dosarul nr. 1.018D/2006 concluzii prin care solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate.

In sfârşit, Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.568D/2006, având ca obiect excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Emilian Alexe în Dosarul nr. 28.880/2/2005 (3.199/2005) al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1850D/2006, nr. 1.593D/2006, nr. 1.568D/2006, nr. 1.556D/2006, nr. 1.358D/2006, nr. 1.357D/2006, nr. 1.018D/2006, nr. 1.017D/2006, nr. 958D/2006, nr. 912D/2006 şi nr. 910D/2006 au conţinut parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Atât părţile prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.850D/2006, nr. 1.593D/2006, nr. 1.568D/2006, nr. 1.556D/2006, nr. 1.358D/2006, nr. 1.357D/2006, nr. 1.018D/2006, nr. 1.017D/2006, nr. 958D/2006 şi nr. 912D/2006 la Dosarul nr. 910D/2006, care a fost primul înregistrat.

Având cuvântul pe fond, avocat Gheorghe Vrana, în calitate de reprezentant al autorilor Elena Simona Luncă, Ştefan Vinţan şi Marietta Vinţan, solicită admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că apelul sau recursul trebuie soluţionat de o instanţă de grad superior celei ce a dat hotărârea, şi nu de un alt complet al aceleiaşi instanţe, întrucât sunt încălcate liberul acces la justiţie şi dreptul la folosirea căilor de atac.

Reprezentantul părţii Societatea Comercială „Celepi" - S.A. din Bucureşti, avocat Mihaela Negru, solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în repetate rânduri în sensul  respingerii excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 şi, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, solicită respingerea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 2 şi 14 martie 2006, 18 aprilie 2006, 28 si, respectiv, 21 martie 2006, pronunţate în dosarele nr.  30.302/2/2005 (3.470/2005), nr. 120/C/2006, nr. 30.585/2/2005 (3.535/2005), 30.633/20/2005 (1.199/2005) şi, respectiv, nr. 33.675/2/2005 (3.332/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală şi, respectiv, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţiile au fost ridicate de Eugen Popp, Gheorghe Iancu, Costa Iancu, Zoiţa Carataş, Steliana Iancu şi Mioara Nicoleta Olteanu, de Silvestru Georgeta Năstase, Gheorghe Vaida şi Maria Vaida şi, respectiv, de Ştefan Vinţan şi Marietta Vinţan în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri.

Prin încheierile din 23 martie 2006 şi 18 aprilie 2006, pronunţate în dosarele nr. 31.301/2/2005 (3.638/2005) si, respectiv, nr. 30.762/2/2005 (3.574/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţiile au fost ridicate de Elena Simona Luncă şi, respectiv, Mihai Vodă în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri.

Prin încheierile din 4 aprilie 2006, 23 martie 2006, respectiv 8 mai 2006, pronunţate în dosarele nr. 38.664/2/2005 (4.078/2005), nr. 32.253/2/2005 (3.701/2005) şi, respectiv, nr. 24.677/2/2004 (4.045/2004), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea hr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţiile au fost ridicate de Ştefan Prodescu şi Elena Prodescu, Răzvan-Alexandru Predulea şi, respectiv, Vasile Predulea şi Teodora Cornelia Predulea în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri

Prin Incheierea din 22 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.880/2/2005 (3.199/2005), Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Emilian Alexe într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui  recurs.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut asemănător, se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005, prin acordarea competenţei de soluţionare a apelului şi a recursului aceleiaşi instanţe, chiar dacă într-o compunere diferită a completului de judecată, îngrădesc accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv şi contravin, totodată, principiului imparţialităţii justiţiei şi dreptului la folosirea căilor de atac. Sunt invocate, în acest sens, prevederile art. 1 alin. (3) si (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21, 24, 53, art. 115 alin. (4)-(6), art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129 din Constituţie, ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a ÎX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, precum şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, Decizia nr. 90/2006, ale cărei considerente şi soluţie se menţin, în lipsa invocării în cauză a unor elemente noi de natură a le modifica.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, acestea având caracterul unor  reglementări tranzitorii, menite să evite supraîncărcarea Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi tergiversarea soluţionării cauzelor. Părţile beneficiază în continuare de toate drepturile şi garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, având totodată un real acces la căile de atac, ordinare sau extraordinare, apelul şi recursul fiind, într-adevăr, soluţionate de aceeaşi instanţă, însă într-o compunere diferită a completelor de judecată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 nu contravin normelor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21, 24, art. 124 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (1). De asemenea, susţine că prevederile art. 53 alin. (1) şi (2) şi ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care prevăd următoarele:

- Art. II: „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.

(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.

(3)  Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.

(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece."

In motivarea excepţiei ridicate, autorii invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) -(6) referitor la delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) privind principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, art. 126 alin. (1) referitor la stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, aceştia invocă şi dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare, de asemenea, la dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, precum şi ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în drepturi, respectiv dreptul de acces la instanţă.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că a mai soluţionat excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi cu o motivare asemănătoare. De exemplu, prin Decizia nr. 266 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, sau Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al  României,  Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006,

Curtea a respins excepţiile, arătând, în esenţă, următoarele: „Chiar dacă prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept."

Referitor la critica autorilor excepţiei privind încălcarea art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie, Curtea a reţinut, de exemplu prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, că procedura legislativă de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 a fost supusă reglementărilor constituţionale în vigoare înainte de momentul revizuirii Constituţiei, când Legea fundamentală nu consacra obligaţia Guvernului de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, la data adoptării acestei ordonanţe de urgenţă, Constituţia nu prevedea un termen expres în care să fie aprobate sau respinse aceste acte normative, astfel încât, chiar dacă în prezent în Constituţia revizuită există o astfel de prevedere, ea nu poate fi aplicată în cazul situaţiilor existente anterior, întrucât aceasta ar însemna o aplicare retroactivă a legii, ceea ce contravine principiului constituţional al neretroactivităţii, consacrat în art. 15 alin. (2).

Intrucât, faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate, nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi considerentele arătate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugen Popp, Elena Simona Luncă, Ştefan Prodescu şi Elena Prodescu, Răzvan-Alexandru Predulea, Silvestru Georgeta Năstase, Mihai Vodă si, respectiv, Vasile Predulea si Teodora Cornelia Predulea în dosarele nr. 30.302/2/2005 (3.470/2005), nr. 31.301/2/2005 (3.638/2005), nr. 38.664/2/2005 (4.078/2005), nr. 32.253/2/2005 (3.701/2005), nr. 30.585/2/2005 (3.535/2005), nr. 30.762/2/2005 (3.574/2005) şi, respectiv, nr. 24.677/2/2004 (4.045/2004) ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Gheorghe Iancu, Costa Iancu, Zoiţa Carataş, Steliana Iancu şi Mioara Nicoleta Olteanu în Dosarul nr. 120/C/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, de Emilian Alexe în Dosarul nr. 28.880/2/2005 (3.199/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Gheorghe Vaida şi Maria Vaida în Dosarul nr. 30.633/20/2005 (1.199/2005) al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, precum şi de Ştefan Vinţan şi Marietta Vinţan în Dosarul nr. 33.675/2/2005 (3.332/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi