DECIZIE Nr.
615 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. 2, art. 371 2 alin. 3,
art. 402 alin. 2 si art. 405 2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 387 din 11 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12l'alin. 2, art. 3712
alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a
doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr.
10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care apreciază că excepţia privind art. 121 alin. 2 şi art.
4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură
civilă este inadmisibilă, întrucât criticile autorului excepţiei
vizează o eventuală omisiune de reglementare. De asemenea, se
consideră că excepţia de neconstituţionalitate cu privire
la art. 3712 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 din Codul de
procedură civilă este neîntemeiată, invocându-se, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1450R din 13 iulie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 10.182/3/2009, Tribunalul Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin.
2, art. 3712 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 4052
alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif într-o
cauză având ca obiect contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
prevederile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin
modul de redactare, încalcă art. 21 alin. (1) şi (3) teza întâi, art.
53 şi 129 din Constituţie din moment ce nu prevăd posibilitatea
părţilor de a ataca cu o cale de atac separată încheierea prin
care se respinge cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretă.
Se mai apreciază că art. 3712
alin. 3 din Codul de procedură civilă este neconstituţional,
întrucât conferă puteri jurisdicţionale unor organe de executare
şi nu putea fi introdus pe calea unei ordonanţe de urgenţă.
Cu privire la art. 402 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, se arată că, prin înlăturarea
căii de atac a apelului, i se răpeşte dreptul recurentului de a
mai putea administra toate probele necesare judecării cauzei, întrucât,
potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă, în recurs nu se pot
produce decât probe cu înscrisuri.
In fine, se apreciază că art. 4052
alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă
încalcă art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie,
întrucât dă posibilitatea manifestării subiectivismului în aprecierea
unei situaţii de fapt, astfel încât expresia „în orice mod"
cuprinsă de textul criticat trebuie înlocuită cu expresia
„recunoaştere expresă".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea
nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 121 alin. 2, art. 3712 alin. 3,
art. 402 alin. 2 şi art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din
Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 121 alin. 2: „Instanţa poate să
dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă
secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma
ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. In acest caz,
părţile vor putea fi însoţite, în afară de
apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de
ele.";
- Art. 3712 alin. 3: „Dacă titlul
executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de
executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în
bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi
la actualizarea acestei sume. In cazul în care titlul executoriu nu
conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la
actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data
când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul
celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit
exigibilă şi până la data plăţii efective a
obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.";
- Art. 402 alin. 2: „Hotărârea
pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără
drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art.
4001 şi al art. 401 alin. 2.";
- Art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua: „Cursul
prescripţiei se întrerupe:
a) pe data îndeplinirii de către debitor,
înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act
voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori
a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;".
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, art. 126 privind
instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 privind căile
de atac. Totodată, se consideră a fi încălcate şi
prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13
privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum
şi ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului referitoare la principiul egalităţii şi al accesului
liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile
constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:
1. Critica de neconstituţionalitate ce
priveşte art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă este
inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, textul de lege nu are
legătură cu soluţionarea cauzei, iar, pe de altă parte,
autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte modificarea
textului de lege, în sensul introducerii unei căi de atac separate
împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de declarare a unor
dezbateri ca fiind secretă. Or, Curtea, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse
controlului de constituţionalitate. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin.
(1) şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia ce
vizează art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă apare ca
fiind inadmisibilă.
2. Cu privire la constituţionalitatea art. 3712
alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că
instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în
raport cu o critică similară şi a constatat că textul
criticat este constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 1.362 din 11
decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75
din 9 februarie 2009, Curtea a statuat că „dispoziţiile cuprinse
în art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu
reglementează o procedură de competenţa instanţelor
judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată
în mod firesc în sarcina organului de executare. In cadrul acestei proceduri
executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de
stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit
elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operaţia de
actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte
elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care
se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul
sau creditorul obligaţiei de plată - are deschisă calea
contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de
procedură civilă. Pe cale de consecinţă, Curtea
constată că este neîntemeiată critica de
neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile supuse
controlului încalcă dispoziţiile art. 126 din Constituţie.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate
privind încălcarea dreptului de acces la justiţie prevăzut de
art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi a dreptului la apărare garantat de art. 24
alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că şi
acestea sunt nefondate, întrucât în cursul executării silite debitorul
poate fi asistat de un avocat şi, în plus, poate formula contestaţie
la executarea silită, ceea ce dă expresie atât dreptului său la
apărare, dreptului de acces la justiţie, cât şi principiului
contradictorialităţii dezbaterilor. De altfel, acest principiu nici
nu ar putea avea relevanţă în cauză, întrucât el este un principiu
de valoare legală, iar nu unul de valoare constituţională".
In fine, Curtea observă că actualul text al
art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost
introdus prin prevederile art. I pct. 7 din Legea nr. 459/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006,
astfel încât invocarea art. 115 alin. (1) din Constituţie nu este
pertinentă cauzei.
3. In raport cu dispoziţiile art. 402 alin. 2 din
Codul de procedură civilă, se constată că textul legal
criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel,
Curtea, prin Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, Decizia nr. 37 din 15
ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
65 din 28 ianuarie 2008, Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Decizia
nr. 940 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007, Decizia nr. 436 din 30 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie
2006, a constatat constituţionalitatea acestui text de lege în raport cu
critici similare de constituţionalitate.
Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în
esenţă, că accesul la justiţie nu presupune şi accesul
la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte
justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului
în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi
reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de
competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.
Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la
totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac
prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în
faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la
un grad de jurisdicţie.
Totodată, art. 21 din Constituţie nu
precizează in terminis că accesul liber la justiţie
implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului,
cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a
ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu
de constituţionalitate.
Prin aceleaşi decizii, Curtea, pentru
aceleaşi raţiuni, a stabilit că nu sunt încălcate nici
prevederile art. 124 din Constituţie.
Totodată, Curtea a constatat că textul legal
criticat nu contravine nici art. 16 din Constituţie, legiuitorul, în
considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi
raţional, putând institui un tratament juridic diferenţiat. In cazul
de faţă, legiuitorul a apreciat ca regulă generală atacarea
hotărârilor pronunţate în contestaţia la executare numai cu
recurs, iar cele două excepţii cuprinse în textul contestat se
referă la împărţirea bunurilor proprietate comună şi
la contestaţia formulată de o terţă persoană vizând un
drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare
opţiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care
intervin aceste reglementări, şi anume în ipoteze specifice ce
ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele
şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
4. Excepţia de neconstituţionalitate ce
priveşte art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de
procedură civilă este inadmisibilă, întrucât autorul
excepţiei solicită, în mod expres, modificarea textului legal supus
controlului de constituţionalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (3), o atare
chestiune nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 şi art.
4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif şi
Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3712 alin. 3
şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul
nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly