Decizia Nr.613 din 02.10.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Agigeaserv Util - S.R.L. din Agigea, în Dosarul nr. 9.317/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.799 D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată ca excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea nr. 13.168 din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.317/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Agigeaserv Util - S.R.L. din Agigea într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, întemeiat pe art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe drumurile naţionale din România.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că, potrivit textului de lege criticat, constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice definite în art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, care nu cuprinde însă nicio dispoziţie cu privire la obligaţia ca aceste mijloace tehnice să fie omologate şi nici identificate în mod expres în procesul-verbal întocmit. Fiind vorba de „instrumente" prin care se realizează „acuzarea" în cadrul procedurii contravenţionale, este vorba despre o veritabilă atingere adusă art. 21 din Constituţie, fiind îngrădit accesul unui justiţiabil la posibilitatea de a contesta în instanţă orice fel de mijloc tehnic cu care este constatată contravenţia. Nu poate fi vorba de un proces echitabil cât timp mijloacele tehnice utilizate de către agentul ce aplică sancţiunea nu sunt definite în mod clar. În cazul procedurii contravenţionale, dreptul de a contesta legalitatea unui proces-verbal este garantat, plecând de la dreptul de a solicita instanţei să pună în vedere organelor care au întocmit procesul-verbal să depună în scris dovezi privind omologarea sistemelor tehnice utilizate şi garantarea faptului că acestea funcţionau şi erau utilizate de personal instruit la momentul constatării faptelor contravenţionale. În situaţia contravenţiilor la regimul rutier sau în aceea a contravenţiilor care privesc activitatea de control a Inspectoratului de Stat pentru Controlul Transportului Rutier, atât legislaţia specifică, cât şi practica instanţelor au arătat necesitatea ca în procesele-verbale să fie consemnate datele exprese ale mijloacelor tehnice utilizate, pentru ca în situaţia contestării proceselor-verbale să poată fi administrate probe, inclusiv expertiza. Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, mijloacele tehnice utilizate, pe lângă faptul că nu sunt definite şi identificate în mod expres şi coerent, nu sunt menţionate în mod clar în procesele-verbale, prezumându-se că acestea nu pot fi identificate şi nici supuse unui control tehnic de către un specialist. În această situaţie, textul de lege criticat este neconstituţional, în măsura în care mijloacele tehnice utilizate nu sunt bine definite şi nu sunt identificate punctual. 7. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece neindicarea în mod concret a mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora se realizează constatarea contravenţiilor nu încalcă drepturile constituţionale invocate de petent, în condiţiile în care, în funcţie de natura contravenţiei săvârşite, actul de constatare a contravenţiei va indica mijlocul tehnic utilizat pentru constatarea şi înregistrarea contravenţiei, de la caz la caz. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările aduse prin art. III pct. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având următorul conţinut: „Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."12. Curtea observă că denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016.13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra unor critici similare s-a pronunţat prin Decizia nr. 306 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017.15. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că nu poate fi primită critica referitoare la neclaritatea sintagmei „mijloace tehnice", deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, acestea sunt definite după cum urmează: „mijloace tehnice - echipamente ce permit verificarea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pentru un anumit vehicul. Acestea sunt: (i) terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR privind achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat; (ii) sisteme de camere video, care pot fi fixe sau mobile, cu rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat". Prin SIEGMCR se înţelege, potrivit art. 1 alin. (1) lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - sistem informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere".16. Referitor la critica privind încălcarea accesului liber la justiţie, Curtea a observat că, potrivit art. 101 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare a contravenţiei poate fi atacat în faţa judecătoriei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, iar împotriva acestei hotărâri se poate formula apel, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu ale cărei prevederi se completează Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 17. Referitor la susţinerea privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin faptul că „mijloacele tehnice" la care face referire art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu pot fi supuse expertizării, Curtea a observat că, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege", precum şi din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile acesteia se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, Curtea reţine că la solicitarea părţilor sau prin dispoziţia instanţei se poate administra inclusiv proba cu expertiza, astfel încât susţinerile autorilor excepţiei nu pot fi primite.18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Agigeaserv Util - S.R.L. din Agigea în Dosarul nr. 9.317/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 2 octombrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu