DECIZIE Nr.
606 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004
pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004
pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată,
direct, de Avocatul Poporului.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 mai
2008 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 13 mai 2008 şi apoi,
având în vedere imposibilitatea întrunirii completului, pentru data de 20 mai
2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu Adresa nr. 001811 din 27 februarie 2008, Curtea Constituţională a fost sesizată de Avocatul Poporului cu
excepţia de neconstituţionalitate a art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004
pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din
17 mai 2007, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile de lege criticate contravin art. 1 alin.
(3), art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 29 alin. (1) teza întâi, art. 30
alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, astfel:
- sesizarea „priveşte o formă de participare la
procesul electoral şi de exprimare a voinţei populare care nu se regăseşte în
programele şi platformele politice". Or, în temeiul art. 1 alin. (3) din
Constituţie, potrivit căruia „România este stat de drept, democratic şi
social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă
valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului roman şi idealurilor
Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate", „un grup de independenţi reuniţi pe aceeaşi
listă electorală exprimă într-o manieră proprie, specifică, programul unui
segment de cetăţeni. Acest grup poate fi considerat ca fiind un veritabil
intermediar între popor şi putere.";
- prevederile constituţionale ale art. 8 alin. (1),
conform cărora „(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi
o garanţie a democraţiei constituţionale", nu reduc „ca posibilitate
exprimarea ideilor numai la partidele politice pentru că, fără îndoială, şi
grupul de independenţi, în procesul electoral, poate exprima voinţa politică a
cetăţenilor într-o dimensiune proprie";
- art. 30 alin. (1) din Constituţie prevede că „Libertatea
de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin
scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în
public, sunt inviolabile". Or, „prin listele
de candidaţi independenţi se realizează şi libertatea de exprimare în procesul
electoral";
- lista de candidaţi independenţi, dacă este admisă în
mod legal, constituie o formulă de asociere în vederea realizării drepturilor
lor constituţionale, astfel cum prevede art. 40 alin. (1) din Legea
fundamentală, care stabileşte că „Cetăţenii se pot asocia liber în partide
politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere". Sub
acest aspect, în comentariile la Legea electorală a României din anul 1990,
Bucureşti 1990, pag.21, se precizează că pentru candidaţii independenţi legea
prevede şi posibilitatea asocierii lor pe liste de candidaţi independenţi;
- dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare
la „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" nu
cuprind şi segmentul electoral, iar reglementarea criticată „este de fapt o
restrângere a exerciţiului unor drepturi constituţionale care nu se justifică
într-o societate democratică şi care este discriminatoriu faţă de cetăţenii cu
drept de vot ce formează corpul electoral".
In legătură cu încălcarea art. 16 alin. (1) - „Cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări"-şi art. 29 alin. (1) teza întâi -„Libertatea gândirii
şi a opiniilor, [...] nu
pot fi îngrădite sub nicio formă" nu sunt
formulate motive de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei mai arată că
„situaţia pe care o semnalăm apare în mare măsură identică cu asocierea
cetăţenilor prevăzută de art.
74 alin. (1) din Constituţie care reglementează iniţiativa populară",
precum şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 150 care permit „asocierea
cetăţenilor în vederea iniţiativei revizuirii Constituţiei".
In sfârşit, consideră că declararea
neconstituţionalităţii art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 „nu atrage
obligaţii în plus pentru stat, nu obligă la nicio subvenţie bugetară electorală
ca la partidele politice, ci, dimpotrivă, creează obligaţii doar în sarcina
candidaţilor independenţi", şi „nici riscuri pentru alegerile locale, doar
candidaţii independenţi îşi asumă toate riscurile, dar, în acelaşi timp, îşi
pot prospecta şansele lor electorale". Oricum, apreciază că prevederile
art. 48 alin. (3) din legea criticată „sunt şi inutile".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată
direct de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile părţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, care prevăd „(3) Nu se admit
liste de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege, invocă încălcarea următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3)
potrivit căruia „România este stat de drept, democratic şi social, în care
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor
Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate"; art. 8 alin. (1) conform cu care„(1)
Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a
democraţiei constituţionale"; art. 16 alin.
(1) care privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări; art. 29 alin. (1) teza întâi
care prevede că „Libertatea gândirii şi a opiniilor, [...] nu pot fi îngrădite sub nicio
formă"; art. 30 alin. (1) în conformitate cu
care „Libertatea de exprimare a gândurilor, a
opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu
grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau
prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile"; art. 40 alin. (1) care stabileşte că „Cetăţenii se pot asocia
liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de
asociere" şi art. 53 referitor la „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, în opinia autorului excepţiei, dispoziţia
cuprinsă în art. 48 alin. (3) din legea criticată, care prevede că „Nu se
admit liste de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier", este
neconstituţională deoarece încalcă dreptul fundamental al cetăţenilor la
asociere şi are caracter discriminator întrucât stabileşte condiţii mai grele
pentru candidaţii independenţi decât pentru candidaţii propuşi de partidele
politice.
Analizând criticile formulate, Curtea constată că
acestea sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse pentru următoarele
considerente:
1. Precedentul legislativ constând în prevederile art.
11 alin. (4) din Decretul-lege nr. 92/1990, conform cărora candidaţii
independenţi aveau posibilitatea de a se asocia pe liste de candidaţi
independenţi, nu are concludentă în soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate.
- Textul de lege se referea numai la alegerile
parlamentare din 20 mai 1990, astfel cum rezultă din art. 99 al acestui act
normativ;
- Decretul-lege nr. 92/1990 a fost o reglementare
complexă - şi constituţională, şi electorală -, temporară şi tranzitorie şi cu
referire expresă la Constituţia ce urma să fie adoptată;
- Constituţia din 1991 şi forma revizuită din 2003
prevăd, în art. 72 alin. (3) lit. a) şi, respectiv, în art. 73 alin. (3) lit.
a), că sistemul electoral se reglementează prin lege organică;
- Legile organice care au reglementat sistemul
electoral în baza Constituţiei nu au admis o astfel de modalitate de exercitare
a dreptului de a fi ales prin liste de candidaţi independenţi;
- Raţiunile justificative ale neacceptării listei de
candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier se regăsesc în dezbaterile
parlamentare care au avut loc în procedurile legislative respective;
- Lista de candidaţi independenţi avea accepţiunea că
reprezintă un număr de persoane fizice care nu aparţineau niciunui partid
politic şi care se organizau într-o grupare ad-hoc, pe o listă de independenţi
care doreau să obţină în alegerile parlamentare mandate de deputat sau de
senator; experienţa a eşuat şi nu s-a repetat.
2. Expunerea excepţiei face referire şi la unele texte
ale Constituţiei, şi anume:
- art. 1 alin. (3) - statul de drept, democratic şi
social;
- art. 8 alin. (1) - pluralismul politic;
- art. 16 alin. (1) - egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice;
- art. 29 alin. (1) teza întâi - libertatea gândirii şi
a opiniilor;
- art. 30 alin. (1) - libertatea de exprimare;
- art. 53 - restrângerea exerciţiului unor drepturi şi
libertăţi. Enunţarea textelor constituţionale menţionate nu are şi motivarea care să demonstreze încălcarea
lor prin prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale; lipsa motivării nu poate fi
suplinită.
Complementar la enunţările menţionate, se mai face
referire şi la asocierea cetăţenilor în cazurile de iniţiativă legislativă,
potrivit art. 74 alin. (1), precum şi la revizuirea Constituţiei, potrivit art.
150 din Constituţie. Aceste enunţări reprezintă reglementări constituţionale
determinate, din care însă nu se poate deduce o similitudine de rezolvare sau o
soluţie de împrumut pentru temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
3. In fine, este invocată încălcarea dispoziţiilor art.
40 alin. (1) din Constituţie, dreptul la asociere al cetăţenilor.
Cu privire la dreptul la
asociere al cetăţenilor, Curtea are în vedere şi reţine următoarele:
Art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale garantează libertatea de asociere, care
constă în dreptul fiecăruia de a constitui, alături de alte persoane, o anumită
grupare sau de a se afilia la o grupare deja existentă, în vederea realizării
unor interese comune, pe o durată determinată sau nedeterminată, grupare cu sau
fără personalitate juridică.
Din textul citat rezultă că esenţial este să se
constituie o grupare sau să se afilieze la o grupare deja constituită, având
drept scop realizarea de interese comune ale celor asociaţi.
Astfel fiind determinat de art. 11 din Convenţie
conceptul de „asociaţie", acesta nu se poate identifica cu libertatea
generală, şi anume aceea de a avea o legătură cu alte persoane. Din această
constatare rezultă şi că o „grupare de independenţi" fără a exista o asociaţie în sensul legii
nu corespunde conceptului de „asociaţie".
Drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de
Constituţie se regăsesc dezvoltate prin lege şi, de regulă, legea este
organică, aşa cum prevede art. 73 din Constituţie.
Susţinerea motivării excepţiei de neconstituţionalitate
lasă a se înţelege că simpla grupare pe o listă de candidaţi independenţi este
suficientă pentru a candida la funcţia de consilier în administraţia publică
locală, fără a preexista o asociaţie legal constituită, conform prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000, cu privire la asociaţii şi
fundaţii, sediul materiei în legislaţia naţională.
Dreptul de asociere a cetăţenilor în statul de drept
are reglementare în actul normativ menţionat şi se exercită, se realizează şi
este garantat în condiţiile prevăzute de această lege. Astfel, în conformitate
cu dispoziţiile art. 1, asociaţiile sau fundaţiile se pot constitui de către
persoane fizice sau juridice, pentru a desfăşura o activitate de interes
general, în interesul unei colectivităţi sau în interesul lor personal, ca
asociaţii sau fundaţii, numai în condiţiile legii. Asociaţiile constituite
conform acestei reglementări sunt persoane juridice de drept privat fără scop
patrimonial. In art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 se
prevede că partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu intră sub
incidenţa acestei reglementări.
O asociaţie legal constituită are un act constitutiv,
un statut propriu, acestea în forme autentice, cu îndeplinirea condiţiilor
prevăzute ca formă şi de fond; se înscrie în anumite evidenţe publice, cu
îndeplinirea unor proceduri de comunicare către autorităţile menţionate, cu
atribuţii în domeniu, şi se adresează instanţei judecătoreşti pentru dobândirea
personalităţii juridice, instanţă care, evident, exercită şi realizează
controlul de legalitate.
Existenţa unei asociaţii legal constituite este premisa
majoră sine qua non pentru
desfăşurarea activităţii potrivit obiectului de activitate autorizat, iar lista de candidaţi apare ca o modalitate
de realizare a scopului în cadrul obiectului de activitate. Aceste condiţii
trebuie imperativ realizate pentru ca o listă de candidaţi independenţi să
poată fi modalitatea legală de a candida la funcţia de consilier local.
Pe de altă parte şi în acelaşi timp, se constată că
art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede expres şi
imperativ că partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu cad sub
incidenţa acestei reglementări.
Se mai constată şi că, în Legea partidelor politice,
Legea nr. 14 din 9 ianuarie 2003, art. 55 asimilează regimului partidelor
politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care
participă la alegeri şi, prin aceasta, creează un sistem electoral unic pentru toţi
competitorii electorali.
Din cele reţinute apare o evidentă situaţie de
neconciliere a unei asociaţii de independenţi, de genul celei preconizate, cu
reglementarea legală existentă în materie electorală.
Acceptarea modalităţii electorale de a candida la
funcţia de consilier local, susţinută de excepţia de neconstituţionalitate,
rezultă că este o problemă de reglementare prin lege, şi aceasta este atribuţia
exclusivă a Parlamentului, atribuţie ce nu poate fi realizată pe calea
excepţiei invocate.
4. Considerentele motivării excepţiei nu constituie
temeiuri de neconstituţionalitate a prevederilor art.
48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, ci ele tind la modificarea acestei legi
privind alegerile locale.
De altfel, în partea finală a redactării excepţiei de neconstituţionalitate
se şi menţionează următoarele: „Totodată, apreciem că dispoziţiile art. 48
alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale, republicată, sunt şi inutile." Această concluzie finală a
sesizării este de natură a lămuri pe deplin finalitatea sesizării de
neconstituţionalitate.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată, direct, de
Avocatul Poporului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi