DECIZIE Nr.
605 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 si 87 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, precum si ale
Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 364 din 3 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor Legii
nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Costel Nănăuc în Dosarul nr. 4.435/303/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, arătând că
dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 august 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.435/303/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi a
dispoziţiilor Legii nr. 46/2006, excepţie ridicată de Costel
Nănăuc în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate
se susţine, în esenţă, că,
potrivit normelor constituţionale invocate, infracţiunile şi
pedepsele se stabilesc de Parlament prin lege organică, iar art. 141 din
Codul penal prevede că sunt norme penale doar dispoziţiile din legi
şi decrete. Dispoziţiile criticate sunt, prin urmare,
neconstituţionale, deoarece reglementează, pe calea ordonanţei
de urgenţă, o infracţiune. In opinia autorului excepţiei
este exclusă adoptarea de ordonanţe de urgenţă în domeniul
legii organice, iar legea care aprobă o ordonanţă de
urgenţă neconstituţională este, la rândul său,
neconstituţională.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a
penală apreciază că excepţia
de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei,
acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare,
dispoziţiile art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, precum şi ale Legii „nr. 46/2006". Din
examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum şi a
concluziilor scrise depuse de autor în dosarul instanţei de judecată,
în care se menţionează expres, cu privire la legea criticată,
că aceasta este „de aprobare a ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002", rezultă că obiect al excepţiei îl
constituie art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3
august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum
şi Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20
martie 2006, astfel încât cu privire la aceste texte, respectiv act normativ,
Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie.
Textele din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 criticate au următorul cuprins:
- art. 86: „(1) Conducerea pe drumurile publice a
unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu
posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5
ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de
conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face
parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat
ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau
care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se
sancţionează şi persoana care încredinţează cu
ştiinţă un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe
drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre
situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) sau unei persoane care
suferă de o boală psihică ori se află sub influenţa
alcoolului sau a unor produse ori substanţe stupefiante sau a
medicamentelor cu efecte similare acestora.";
- art. 87: „(1) Conducerea pe drumurile publice a
unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o
îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se
sancţionează şi persoana care conduce un autovehicul sau un
tramvai şi care se află sub influenţa unor substanţe ori
produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.
(3) Substanţele sau produsele stupefiante,
precum şi medicamentele cu efecte similare acestora se stabilesc de
către Ministerul Sănătăţii Publice, iar lista acestora
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dacă persoana aflată în una dintre
situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) efectuează transport
public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se
află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru
obţinerea permisului de conducere sau în timpul
desfăşurării probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7
ani.
(5) Refuzul, împotrivirea ori sustragerea
conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului
auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului
autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării
probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere,
de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului
expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau
substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."
In susţinerea excepţiei se invocă
dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, potrivit cărora infracţiunile, pedepsele şi
regimul executării acestora se stabilesc prin lege organică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 au mai fost examinate de Curtea Constituţională în raport cu
prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. In acest sens este,
de exemplu, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005 prin care Curtea,
făcând referire la jurisprudenţa sa constantă în materie, a
statuat că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor
organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi
speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă.
Pentru aceste motive, este neîntemeiată critica
dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002, cât şi a legii de aprobare a aceleiaşi
ordonanţe de urgenţă, în sensul că normele imperative ale
art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie ar exclude reglementarea, pe calea
ordonanţei de urgenţă, a infracţiunilor. Totodată, cu
privire la critica dispoziţiilor Legii nr. 49/2006, se constată
că adoptarea acestei legi s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor
art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţa
de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă
cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)", acest
din urmă text constituţional stabilind că „legile organice
şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul
majorităţii membrilor fiecărei Camere".
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum
şi a dispoziţiilor Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de Costel Nănăuc în
Dosarul nr. 4.435/303/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta