DECIZIE Nr.
603 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal si a
Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de
organele judiciare in cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 873 din 25 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, excepţie
ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în Dosarul nr. 3.339/2006 al Judecătoriei
Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu
contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.339/2006, Judecătoria laşi a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a
Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate aduc
atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la adoptarea legilor
organice, întrucât vizează Codul penal, care nu poate fi modificat pe calea
unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Aşa fiind, acest viciu de
constituţionalitate atrage şi încălcarea dispoziţiilor din Legea fundamentală
referitoare la rolul şi structura Parlamentului (art. 61), la reglementarea
prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimul executării acestora
[art. 73 alin. (3) lit. h)], la iniţiativa legislativă (art. 74), la sesizarea
Camerelor (art. 75), la
adoptarea legilor organice cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere (art.
76), la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin.
(1) şi (2)].
Judecătoria Iaşi apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Legea
fundamentală nu prevede interdicţia reglementării prin ordonanţe de urgenţă în
domenii ce fac obiectul legilor organice.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit.
h) din Legea fundamentală, în cauză fiind vorba de intrarea în vigoare a unei
ordonanţe de urgenţă a Guvernului prin care se prorogă un termen de intrare în
vigoare a unui alt act normativ, lucru permis de normele de tehnică
legislativă, iar nu de reglementarea unor infracţiuni, pedepse şi a regimului
executării acestora. De asemenea, cu referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, se arată că interdicţia de a emite ordonanţe în
domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul
unei legi speciale de abilitare, iar nu şi ordonanţele de urgenţă, astfel încât
nu pot fi reţinute nici criticile textului de lege ce face obiectul excepţiei,
în raport cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (1) şi (2).
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate nu contravin regulii constituţionale privind reglementarea
prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării
acestora. Ordonanţele de urgenţă se pot adopta şi în domeniul legilor organice,
întrucât restricţia prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă
numai la ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii
nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, având următoarea redactare:
„Articolul 512 din
Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.
575 din 29 iunie 2004, se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 512 - Prezentul cod intră în vigoare la data
de 1 septembrie 2006»."
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constituţionale referitoare la rolul şi structura
Parlamentului (art. 61), la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor,
pedepselor şi regimul executării acestora [art. 73 alin. (3) lit. h)], la
iniţiativa legislativă (art. 74), la sesizarea Camerelor (art. 75), la
adoptarea legilor organice cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere (art.
76), la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin.
(1) şi (2)].
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile
constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 115 alin. (1), invocate
în prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 613 din 15
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.114 din 9 decembrie 2005, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate,
statuând că prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern în
exercitarea competenţei sale constituţionale şi cu respectarea dispoziţiilor
cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv în art. 115 alin. (1), (4) şi
(6) din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reţinut că interdicţia
reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din
Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de
abilitare adoptate de Parlament. Această interdicţie nu operează şi în cazul
ordonanţelor de urgenţă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor
art. 115 alin. (4) din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este
condiţionată de existenţa unor „situaţii extraordinare a căror reglementare
nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în
cuprinsul ordonanţei. De altfel, chiar Legea fundamentală stabileşte, în art.
115 alin. (5), posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce fac
obiectul legilor organice, statuând în acest sens că „Ordonanţa de urgenţă
cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la
art. 76 alineatul (1)".
De asemenea, prin Decizia nr.
23 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 15 februarie 2006, Curtea
constată că nici critica referitoare la art. 76 alin. (1) din Constituţie nu
poate fi primită, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005 şi înregistrată spre dezbatere la Senat
la data de 27 iunie 2005, fiind adoptată de această Cameră potrivit art. 115
alin. (5) teza a treia din Constituţie. Ulterior, proiectul a fost transmis
Camerei Deputaţilor cu Adresa din 28 septembrie 2005, fiind înregistrat de
aceasta în aceeaşi zi. Aşadar, intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă
criticate s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de art. 115 alin. (5)
din Constituţie.
Considerentele deciziilor mai sus amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit
elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Cât priveşte celelalte dispoziţii din Constituţie
referitoare la rolul şi structura Parlamentului (art. 61), la iniţiativa
legislativă (art. 74), precum şi la sesizarea Camerelor (art. 75), invocate, de
asemenea, în motivarea excepţiei, se constată că acestea nu au incidenţă în
cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Eugen
Chichirau în Dosarul nr. 3.339/2006 al Judecătoriei laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu