DECIZIE   Nr. 602 din 21 septembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 855 din 18 octombrie 2006

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                   - judecător

Aspazia Cojocaru                       - judecător

Kozsokar Gabor                         - judecător

Acsinte Gaspar                          - judecător

Petre Ninosu                              - judecător

Ion Predescu                              - judecător

Şerban Viorel Stănoiu               - judecător

Ion Tiucă                                    - procuror

Doina Suliman                            - magistrat-asistent sef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eleonora Bondrea în Dosarul nr. 2.794/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent şef referă asupra cauzei şi arată că, şi pentru acest termen, avocatul ales al autorului excepţiei â depus la dosar o cerere prin care solicită un nou termen de judecată, pentru aceleaşi motive invocate în cererea depusă pentru termenul din 13 iulie 2006, respectiv imposibilitatea prezentării în faţa Curţii Constituţionale datorată faptului că este apărător ales în alte cauze, cu acelaşi termen de judecată, aflate pe rolul unor instanţe judecătoreşti.

In continuare, arată că partea Aurelian Bondrea a depus la dosar o cerere prin care solicită, în temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, judecarea cauzei şi în lipsa părţilor, lăsând la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen, deoarece cauza se află la al doilea termen de judecată.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de avocatul autorului excepţiei.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.794/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Eleonora Bondrea, prin avocat, cu ocazia soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 5.257 din 27 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.916/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3),' art. 26, art. 124 alin. (2) şi ale art. 129, deoarece acesta, pe de o parte, instituie un privilegiu pentru partea care doreşte divorţul, iar pe de altă parte, putând desface căsătoria din vina ambilor soţi, instanţa de judecată învestită cu cererea de divorţ este „exonerată de a cerceta dacă continuarea căsătoriei mai este posibilă".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „aprecierea privind culpa în destrămarea căsătoriei revine exclusiv instanţei de judecată, fiind stabilită în urma probelor administrate, şi că în niciun caz nu poate fi considerată o sancţiune pronunţarea divorţului, câtă vreme, prin formularea cererii de divorţ, tocmai acest lucru s-a şi urmărit".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că „dispoziţiile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt  în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, faptul că instanţa de judecată are posibilitatea să pronunţe divorţul din vina ambilor soţi fiind o consecinţă firească dacă din administrarea probatoriului cauzei rezultă acest lucru, instanţa putând pronunţa desfacerea căsătoriei numai după analizarea tuturor probelor existente la dosar".

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),'ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Instanţa poate să pronunţe divorţul împotriva ambilor soţi, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu fac decât să acorde instanţei de judecată învestite cu cererea de divorţ posibilitatea de a desface căsătoria din vina ambilor soţii deşi numai unul solicită divorţul. Curtea observă că instanţele judecătoreşti pot pronunţa divorţul numai în anumite condiţii, şi anume când există motive temeinice şi dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, astfel cum rezultă din art. 38 alin. 1 din Codul familiei. Acest fapt demonstrează grija legiuitorului pentru menţinerea instituţiei căsătoriei, fără însă a se menţine artificial şi nociv, pentru soţi, o căsătorie devenită imposibilă. Instanţele de judecată dispun aşadar de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei, pe care trebuie să le aplice în litera şi spiritul lor, acţionând astfel în sensul îndeplinirii obligaţiei ce revine autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa de familie. Este astfel îmbinat raţional principiul stabilităţii căsătoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Aşa fiind, rezultă că dispoziţiile de lege criticate de autorul excepţiei nu aduc atingere sub niciun aspect normelor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi celor ale art. 26.

Şi critica potrivit căreia art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 129 este lipsită de temei, deoarece accesul la justiţie nu este afectat, iar partea interesată are posibilitatea ca, împotriva hotărârii judecătoreşti, să folosească căile de atac, în condiţiile legii. Sub acest aspect, Curtea observă că, în cauză, aceste drepturi au fost exercitate, dovadă fiind procesul declanşat, în cadrul căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

In fine, Curtea constată că invocarea de către autorul excepţiei a încălcării prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie nu are nicio relevanţă, întrucât norma de procedură criticată nu este de natură să aducă atingere principiului fundamental cuprins în acest text constituţional, potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială si egală pentru toţi".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 617 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eleonora Bondrea în Dosarul nr. 2.794/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman