DECIZIE Nr.
600 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 si ale art. 303 alin. 6
din Codul de procedura penala si ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 11 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina
Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6
din Codul de procedură penală
şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Marin Frunză şi, din
oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, sens în
care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.900/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală şi ale
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză, referitor la
prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, respectiv, din
oficiu, de către instanţa de judecată, în ceea ce priveşte dispoziţiile art.
303 alin. 6 din Codul de procedură penală şi ale art. 29 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu
ocazia soluţionării apelurilor formulate împotriva unei sentinţe penale a
Tribunalului Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Marin Frunză susţine, în esenţă, că art. 171 alin. 1 din Codul de
procedură penală, prin faptul că nu asigură asistenţă juridică obligatorie
pentru învinuit sau inculpat în faza urmăririi penale, nici măcar în cazul
infracţiunilor de o mai mare gravitate, încalcă dispoziţiile art. 1, 4, 11, 15,
16, 20, 21, 24, 53, 124, 126 şi 148 din Constituţie, precum şi prevederile art.
6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, respectiv dispoziţiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Consideră că textul de lege
criticat este în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale ale art.
24, întrucât nu garantează dreptul la apărare în cursul urmăririi penale.
Instanţa susţine că dispoziţiile art. 303 alin. 6 din
Codul de procedură penală şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care
prevăd suspendarea obligatorie a judecării cauzei în situaţia sesizării Curţii
Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, încalcă dreptul
părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, drept fundamental
consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In
acest sens, arată că textele de lege criticate permit părţilor să ridice
excepţii de neconstituţionalitate în mod repetat, nejustificat şi uneori chiar
tendenţios, în scopul tergiversării soluţionării cauzei, neexistând nicio
sancţiune împotriva abuzului de drept. Apreciază că pentru respectarea
dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil se impune înlocuirea
prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 303 alin. 6
din Codul de procedură penală cu dispoziţii legale prin care să se prevadă că
ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei,
respectiv că, în caz de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, persoana
interesată poate solicita rejudecarea cauzei, această rejudecare putând viza
însă doar aspecte legate de dispoziţia legală declarată ca fiind
neconstituţională. De asemenea, consideră necesară, de
lege ferenda, prevederea de sancţiuni în cazul
ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate în scopul tergiversării
soluţionării cauzei.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală consideră ca fiind neîntemeiată critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură
penală. Apreciază că textul
de lege criticat este în concordanţă cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie şi
ale art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Arată că dreptul la apărare nu poate fi
confundat cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie, primul fiind garantat
în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care
stabileşte şi situaţiile în care consideră că este necesar, ca o garanţie
suplimentară a respectării dreptului la apărare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură
penală, precum şi cele ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt
constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de
procedură penală, astfel cum acest al doilea text de lege criticat a fost
modificat prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 677 din 7 august
2006, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală: „Invinuitul
sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi
penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la
cunoştinţă acest drept. "\
- Art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală: „Instanţa
suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată
o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea
Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod
corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu
părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod
corespunzător, art. 145 şi 1451. Incheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Recursul se judecă în termen de 3 zile. "\
- Art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992: „Pe perioada soluţionării
excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă."
In susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art.
171 alin. 1 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei Marin Frunză
invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 „Statul român", ale art. 4 „Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni", ale art. 11 „Dreptul internaţional şi
dreptul intern", ale art. 15 „Universalitatea",
ale art. 16 „Egalitatea în drepturi", ale art. 20 „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21 „Accesul liber la
justiţie", ale art. 24 „Dreptul la apărare", ale art. 53 „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi", ale art. 124 „Infăptuirea justiţiei", ale art.
126 „Instanţele judecătoreşti"şi ale art. 148 „Integrarea în Uniunea Europeană" din
Constituţie, precum şi a prevederilor art. 6 „Dreptul
la un proces echitabil", ale art. 14 „Interzicerea discriminării" şi
ale art. 17 „Interzicerea abuzului de drept" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, respectiv a dispoziţiilor art. 1 privind egalitatea în drepturi,
ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la
dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept,
ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind
dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30
cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
In susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art.
303 alin. 6 din Codul de procedură penală şi ale art. 29 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, instanţa invocă încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai
fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare
la o serie de texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta
cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 533 din 13
octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005,
Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171
alin. 1 din Codul de procedură penală, reţinând că dreptul la apărare,
consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se referă la asistenţa
juridică facultativă, iar excepţiile de la această regulă pot fi stabilite în
mod exclusiv de legiuitor. In cazurile în care legea impune asistenţa juridică
obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei
instituţii de cert interes social, care funcţionează atât în favoarea învinuitului
sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a
procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultă din însăşi
enumerarea cuprinsă în text. '
Atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, având în vedere că
nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei
jurisprudenţe. Pentru considerentele expuse, dispoziţiile art. 171 alin. 1 din
Codul de procedură penală sunt în concordanţă şi cu prevederile art. 1,4, 11,
15, 16, 20, 21, 53, 124, 126 şi 148 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile
art. 14 şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv cu
prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr.
828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Curtea
Constituţională a reţinut că acest text de lege nu încalcă dreptul la un proces
echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, întrucât suspendarea judecării
cauzei în situaţia sesizării Curţii Constituţionale, până la soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate, este menită să preîntâmpine acele situaţii
în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri fundamentate pe
dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizii ale Curţii
Constituţionale, situaţii care ar putea afecta stabilitatea raporturilor
juridice existente între părţi.
De asemenea, Curtea s-a mai
pronunţat şi asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat
şi în prezenta cauză, şi faţă de o critică similară. Astfel, prin Decizia nr.
366 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege, reţinând că
dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură
care instituie un caz de suspendare legală a judecăţii în intervalul de timp
cuprins între pronunţarea încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale de
către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial şi repunerea pe rol a
cauzei, după soluţionarea excepţiei de către instanţa de contencios
constituţional. Acest fapt nu aduce însă atingere dreptului la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă. Pentru aceleaşi considerente, dispoziţiile art. 303 alin. 6
din Codul de procedură penală şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.
In plus, instanţa formulează o
propunere de modificare a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, în sensul de a se
prevedea în respectivele acte normative că ridicarea unei excepţii de
neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei, iar în caz de admitere a
excepţiei persoana interesată poate solicita rejudecarea pricinii cu privire la
aspectele legate de dispoziţia legală declarată ca fiind neconstituţională,
precum şi în sensul prevederii de sancţiuni în cazul ridicării unei excepţii de
neconstituţionalitate în scopul tergiversării soluţionării cauzei. O asemenea
propunere de lege ferenda nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură
penală şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Marin Frunză şi, din
oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică