DECIZIE   Nr. 6 din 21 ianuarie 2008

cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, privind calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii prin care se respinge cererea de dizolvare a unei societati comerciale, formulata in conditiile alineatului 1 al aceluiasi articol.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 817 din 5 decembrie 2008

Dosar nr. 63/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, privind calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii prin care se respinge cererea de dizolvare a unei societati comerciale, formulata in conditiile alineatului 1 al aceluiasi articol.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 89 de judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că împotriva hotărârii de respingere a cererii de dizolvare a unei societăţi comerciale, formulată în condiţiile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, poate fi exercitată calea de atac a recursului potrivit acestei legi.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In aplicarea  dispoziţiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, privind calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii de respingere a cererii de dizolvare a unei societăţi comerciale, formulată în temeiul alin. 1 al aceluiaşi articol, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, adoptând soluţii diferite.

Astfel, unele instanţe de judecată au considerat că împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societăţi comerciale formulată în temeiul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, se poate exercita calea de atac a apelului.

In sprijinul acestei opinii s-a subliniat că, întrucât legiuitorul nu a reglementat expres calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acestor hotărâri, şi în asemenea cazuri sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 282 din Codul de procedură civilă.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că poate fi atacată cu recurs hotărârea prin care a fost respinsă cererea de dizolvare a unei societăţi comerciale, apreciind că dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevăd o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Prin art. 237 alin. (1) lit. a)-d) şi alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, se prevăd următoarele:

„La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care:

a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;

b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului;

c)  societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută;

d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii;

........................................................................................................................................................................ ........................................................

Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii, în condiţiile alin. 3 şi alin. 4.

Recurentul va depune o copie a recursului la oficiul registrului comerţului în care este înregistrată societatea a cărei dizolvare a fost pronunţată."

Rezultă, deci, că prin aceste dispoziţii cu caracter special, cuprinse în art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt reglementate cazurile de dizolvare-sancţiune a societăţii, stabilindu-se că hotărârea tribunalului, prin care se pronunţă această soluţie cu caracter punitiv, poate fi atacată numai cu recurs în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Aşadar, legiuitorul a instituit în acest caz un recurs special, derogatoriu sub mai multe aspecte de la recursul de drept comun reglementat prin Codul de procedură civilă.

In acest sens, trebuie avut în vedere că efectul imediat al hotărârii irevocabile de dizolvare este declanşarea procedurii de lichidare a persoanei juridice, prin care se realizează, în final, radierea acesteia din registrul comerţului.

Este adevărat că legiuitorul nu precizează expres calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii de respingere a cererii de dizolvare, însă aceasta nu poate fi decât recursul, iar nu apelul, cum au considerat unele instanţe.

Această interpretare este impusă nu numai de scopul reglementării, ci şi de interpretarea de ansamblu a celorlalte dispoziţii legale existente în materie.

In acest sens, trebuie avut în vedere că prin art. 31 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, este restrânsă exercitarea căilor de atac într-o atare materie, stabilindu-se că „încheierea de constatare a dizolvării de drept este supusă numai recursului, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevăzută la art. 30 alin. (3)".

Tot astfel, prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, se prevede că încheierea judecătorului delegat, prin care se constată dizolvarea de drept a societăţilor comerciale care nu şi-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, este supusă numai recursului.

Ca urmare, dacă s-ar admite că exercitarea căilor de atac a apelului împotriva hotărârii de respingere a cererii de dizolvare a unei societăţi comerciale ar însemna să fie creată o situaţie unică, izolată, în vădită discordanţă cu celelalte reglementări în materie, ţinându-se seama că hotărârile de admitere a unei asemenea cereri sunt în mod expres supuse numai căii de atac a recursului.

In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, se interpretează în sensul că hotărârea prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societăţi comerciale poate fi atacată cu recurs în condiţiile prevăzute de acest text de lege.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, se interpretează în sensul că: Hotărârea prin care s-a respins cererea de dizolvare a unei societăţi comerciale poate fi atacată cu recurs în condiţiile prevăzute de acest text de lege.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei