Decizia Nr.6 din 15.01.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. 1, 4 şi 5, precum şi a celor ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de C.L.A. - Centrul de Librării Agata - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 27.760/193/2013 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 847D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care reiterează motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de judecată, sens în care solicită admiterea acesteia.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, pe de o parte, prevederile de lege criticate reprezintă norme speciale, derogatorii de la normele referitoare la executarea silită, cuprinse în Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 3 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 27.760/193/2013, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. 1, 4 şi 5, precum şi a celor ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de C.L.A. - Centrul de Librării Agata - S.R.L. din Botoşani într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin Legii fundamentale, din perspectiva termenului în care se poate formula contestaţia la executare, a posibilităţii sau a imposibilităţii invocării motivelor de fapt în cadrul contestaţiei la executare, precum şi a tipului de creanţă supus executării silite. Astfel, „arată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 contravin accesului liber la justiţie, întrucât introduc o cale de atac specială, denumită, ca urmare a modificărilor din 2012, contestaţie la executare, care poate fi formulată în termen de 5 zile de la primirea somaţiei prin care creditorul solicită executarea cambiei învestite cu formulă executorie“. Or, în opinia autorului excepţiei, „în condiţiile în care Codul de procedură civilă, dreptul comun în materia executării silite, prevede procedura contestaţiei la executare împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva somaţiei de plată, procedură care poate fi declanşată în termen de 15 zile de la data la care debitorul a luat cunoştinţă despre executare, existenţa unei proceduri speciale, paralele, este de natură a crea confuzii şi o practică neunitară în jurisdicţia instanţelor, dar mai ales o gravă vătămare a drepturilor.“7. În aceste condiţii, apreciază că „reglementarea procedurii speciale din Legea nr. 58/1934 este neconstituţională, întrucât restrânge accesul la justiţie prin instituirea unui termen mai redus decât reglementarea de drept comun în care partea interesată poate ataca titlul executoriu, dar, mai ales, prin imposibilitatea dezbaterii fondului în cazul în care biletele la ordin sunt emise nu independent, ci în cadrul executării unui contract.“ Arată, astfel, că „prin instituirea unui termen special de 5 zile în cadrul contestaţiei la executare, prevăzut de art. 62 din legea specială, sunt încălcate drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie, în condiţiile în care, atunci când sunt invocate şi motive de fond, termenul prevăzut este de 15 zile (potrivit dreptului comun), un termen care să-i asigure petentului timpul necesar pentru formularea unei apărări corespunzătoare într-o contestaţie la executare împotriva unui titlu care nu are la bază o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.“8. Un alt aspect invocat de autorul excepţiei este faptul că obiectul unei executări silite îl poate constitui doar o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, sens în care învederează faptul că, în speţă, nu este vorba despre o astfel de creanţă. Astfel, arată că „fie biletele la ordin, fie cambiile, aşa cum sunt utilizate în actualul context financiar şi economic“, raportat chiar la situaţia din speţă, „nu au la bază, de fiecare dată o tranzacţie reală, ci doar una viitoare, incertă ca realizare. În aceste condiţii, apreciază că nu se poate vorbi despre faptul că biletul la ordin are la bază o creanţă certă şi, prin urmare, aplicarea prevederilor art. 62-63 din Legea nr. 58/1934 este neconstituţională.9. Concluzionând, autorul excepţiei susţine că, prin termenele instituite, intenţia legiuitorului a fost aceea ca, atunci când creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, contestaţia la executare să se facă într-un termen scurt, fără dezbaterea fondului, iar atunci când o creanţă nu îndeplineşte cerinţele menţionate mai sus, contestaţia la executare să se facă într-un termen mai lung şi cu posibilitatea invocării motivelor de fapt, ca o garanţie a drepturilor fundamentale.10. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 1.389 din 16 decembrie 2008, prin care Curtea Constituţională a statuat că obligaţia exercitării drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, iar instituirea unor termene procesuale serveşte unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1997, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 62 alin. 1, 4 şi 5, precum şi cele ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate prevăd următoarele:

– Art. 62: „În termen de 5 zile de la comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare. [...]Instanţa va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura. În caz de suspendare a executării, creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.“;

– Art. 63: „În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19.Excepţiunile personale vor trebui să fie grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă. Excepţiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfăţişare. Prin primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă, când procedura fiind îndeplinită, părţile pot pune concluzii în fond chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.“ 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) care prevăd că „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin art. 16 al titlului IV, intitulat „Modificarea şi completarea unor legi speciale“ din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, în cuprinsul art. 62 din Legea nr. 58/1934, legiuitorul a înlocuit sintagma iniţială de opoziţie la executare cu cea de contestaţie la executare. Având în vedere caracterul formalist al dreptului cambial, Curtea constată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 reprezintă norma specială, acestea aplicându-se cu prioritate faţă de dreptul comun, astfel încât, în materia dreptului cambial, opoziţia/contestaţia la executare se va judeca după procedura prevăzută de legea specială. 17. Curtea constată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 au mai făcut obiectul controlului instanţei de contencios constituţional, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la acelaşi norme din Constituţie. În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.389 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 10 februarie 2009, Decizia nr. 759 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, Decizia nr. 420 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 25 mai 2011, şi Decizia nr. 837 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012. 18. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că „prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 reglementează opoziţia împotriva somaţiei de plată a titlului executoriu constituit de cambie, cale de atac care se declară în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiei. Textul de lege criticat reprezintă o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă, sub aspectul termenului în care poate fi introdusă calea de atac împotriva actului de executare. Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.“ În consecinţă, Curtea a constatat că prin art. 62 din Legea nr. 58/1934, referitoare la termenul în care debitorul poate face (opoziţie) contestaţie la executare, „legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu calea de atac împotriva actului de executare a cambiei. Astfel, obligaţia exercitării drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.“ 19. Curtea a apreciat că „specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea opoziţiei la executare, care reprezintă o cale de atac împotriva somaţiunii de executare adresate debitorului, împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nerelevând niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie.“ 20. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, Curtea constată că, pentru aceleaşi considerente mai sus arătate, acestea nu contravin normelor din Legea fundamentală invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 21. În fine, faţă de susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora „existenţa unei proceduri speciale, paralele“, şi anume procedura specială prevăzută de Legea nr. 58/1934, respectiv procedura generală a contestaţiei la executare reglementată de Codul de procedură civilă, este de natură a crea „o practică neunitară“ a instanţelor judecătoreşti, Curtea apreciază că acestea sunt aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de judecată, competente în mod exclusiv să stabilească normele de drept aplicabile cauzei deduse judecăţii. 22. De asemenea, în ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul creanţei ce face obiectul executării silite, Curtea consideră că o asemenea problematică nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, revenind instanţei învestite cu soluţionarea cauzei competenţa de a aprecia asupra caracterului cert sau incert al creanţei. 23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de C.L.A. - Centrul de Librării Agata S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 27760/193/2013 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 62 alin. 1, 4 şi 5, precum şi cele ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora