DECIZIE Nr.
598 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 11 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de Bociu Calomfirescu în Dosarul nr. 9.221/325/2006 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.221/325/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Excepţia a fost ridicată de Bociu Calomfirescu într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 50/1991 restrâng în mod nejustificat exercitarea dreptului de
proprietate, deoarece prevăd demolarea unei construcţii ilegal executate, deşi
consecinţa directă a acestei sancţiuni ar putea fi, ca în cazul său, şi
distrugerea unei construcţii legal construite. In opinia sa, textul legal
criticat „ar trebui să distingă după cum se poate sau nu realiza scopul
propus". Aplicarea normelor legale examinate devine discriminatorie şi
îmbracă forma unui abuz de drept în măsura în care afectează şi alte
construcţii legal edificate.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prin textul de lege examinat, raportat la întregul conţinut al legii,
nu se aduce atingere dreptului de proprietate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 32 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 nu încalcă prevederile art. 44 şi 53 din
Constituţie, şi nici ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, câtă vreme exercitarea dreptului de
proprietate s-a făcut în alte condiţii decât cele stabilite de către lege şi, drept urmare, intervenţia legiuitorului
de a asigura respectarea legii era necesară şi legitimă. De altfel, în acelaşi
sens a statuat Curtea Constituţională, de exemplu, prin deciziile nr. 581/2006, nr. 639/2007 sau nr. 881/2007.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 sunt
constituţionale. Dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele
limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general al
societăţii şi interesul privat al cetăţenilor. Regimul legal al construcţiilor
nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate, însă atât dobândirea
dreptului de proprietate în afara condiţiilor imperative ale legii, cât şi
executarea unei construcţii ilegale, atrag sancţiuni legale corespunzătoare,
fără a se putea invoca încălcarea dreptului constituţional de proprietate. De
altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra textului de lege aici
examinat, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare,
respingând excepţia prin deciziile nr. 639/2007 şi nr. 881/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următoarea
redactare: „(1) In cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au
oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28
alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti
pentru a dispune, după caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate
nelegal."
Autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la
garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private şi ale art.
53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
precum şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii au mai fost examinate
în precedent, prin raportare la aceleaşi temeiuri constituţionale invocate şi
în prezenta cauză şi faţă de critici de neconstituţionalitate asemănătoare.
Astfel, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea
Constituţională, respingând excepţia, a reţinut, în esenţă, că art. 44 din Legea fundamentală, referitor la garantarea
dreptului de proprietate, statorniceşte că limitele şi conţinutul acestuia sunt
stabilite prin lege, iar alin. (7) al aceluiaşi articol prevede că dreptul de
proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din
cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de
proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să
păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al
cetăţenilor, în acest sens fiind Decizia nr. 144 din 25 martie 2004 a Curţii
Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004, şi hotărârile
Curţii Europene a Drepturilor Omului Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din
1982, Brumărescu contra României din 1999 şi Basoukou contra Greciei dm 2005.
Prin urmare, cele reţinute de Curte în jurisprudenţa sa
în materie se justifică a fi menţinute şi în prezenta cauză, în lipsa unor
elemente noi care să determine reconsiderarea acesteia.
In plus, Curtea constată că, în acest dosar, criticile
de neconstituţionalitate vizează aspecte referitoare la conţinutul juridic al
dispoziţiilor de lege examinate, în sensul că acestea ar trebui să distingă, în
opinia sa, „după cum se poate sau nu realiza scopul propus", referindu-se
la situaţia concretă în care acesta se află, respectiv riscul ca, odată cu
demolarea unei construcţii
nelegal construite, să fie distrusă şi o construcţie legal construită.
Apreciază, în consecinţă, că aplicarea normelor legale examinate devine
discriminatorie şi îmbracă forma unui „abuz de drept în măsura în care
afectează şi alte construcţii legal edificate".
Or, aceste susţineri nu reprezintă veritabile critici
de neconstituţionalitate, deoarece nu vizează un viciu de constituţionalitate
conţinut de textul de lege examinat, ci se referă la anumite situaţii care
devin nefavorabile autorului excepţiei, într-o speţă dată, în funcţie de
modalitatea de interpretare şi aplicare a acelei norme juridice. Curtea a
statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 85 din 25
februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 9 aprilie 2003, că
neconstituţionalitatea este o stare organică a normei juridice şi nu poate fi
dedusă dintr-o interpretare discutabilă. Totodată, Curtea nu are atribuţii în
ceea ce priveşte operaţiunile de interpretare şi aplicare a legii, şi nici
competenţe referitoare la completarea sau modificarea textului de lege examinat
pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
In consecinţă, Curtea nu poate reţine nici susţinerile
de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 53 din Constituţie, referitor
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi nici a
art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, prin care abuzul de drept este interzis.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bociu
Calomfirescu în Dosarul nr. 9.221/325/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi