DECIZIE Nr.
596 din 4 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 425 din 24 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Constantin Vlad în Dosarul nr. 2.697.2/311/2006
al Tribunalului Olt - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.697.2/311/2006, Tribunalul Olt - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Excepţia a fost ridicată de Constantin Vlad într-un
dosar având ca obiect o plângere în baza Legii nr. 18/1991.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul legal contravine prevederilor art. 44
din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Olt - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5
ianuarie 1998, prevederi care au următorul conţinut: „(1) Terenurile situate
în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole
de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite,
pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat,
rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă
atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii
proprietari."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 24 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
prin Decizia nr. 394 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 106 din 4 februarie 2004, prin raportare la critici
asemănătoare, constatând că sunt constituţionale.
Curtea a reţinut cu această ocazie că prin textele
legale criticate s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor la
care se referă textele respective, în favoarea proprietarilor terenurilor. Aşa
fiind, legea posterioară nu poate stinge dreptul de proprietate născut sub
imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată
retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivităţii legii, înscris
în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi care se aplică şi Legii fundamentale.
Faptul că dreptul de proprietate constituit potrivit legii
anterioare produce efecte şi în prezent, sub imperiul legii posterioare, nu
infirmă soluţia de mai sus, deoarece nu mai suntem în domeniul
neretroactivităţii, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât
dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile
prevederile regimului constituţional actual.
In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 3
din 2 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
95 din 17 mai 1993, stabilind că prevederile constituţionale actuale nu pot
avea drept urmare desfiinţarea unui drept de proprietate constituit anterior
intrării în vigoare a Constituţiei, dispoziţiile acesteia aplicându-se numai în
ceea ce priveşte regimul dreptului respectiv.
De asemenea, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august
1995, Curtea a statuat în sensul că, în ceea ce priveşte soluţionarea
conflictului legilor în timp, legea posterioară nu poate, fără a avea caracter
retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit
dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de ConstantinVlad în Dosarul nr.
2.697.2/311/2006 al Tribunalului Olt -Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.
In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul
de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale
nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae