DECIZIE Nr.
595 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 921 din 14 noiembrie 2006
Ioan Vida -preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Ion Tiucă -procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie
ridicată de Cristina Bucşan în Dosarul nr. 31.826/2/2005 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 467D/2006.
La apelul nominal este prezentă Gheorghiţa Milea prin
mandatar Ecaterina Florea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie
conexarea acestor cauze, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de
neconstituţionalitate.
Partea prezentă este de acord cu conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 467D/2006 la Dosarul
nr. 460D/2006 care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24
februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 31.826/2/2005, Curtea de Apel
Bucureşti -Secţia a IV-a civilă şi Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1), (3) şi
(4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristina Bucşan.
Prin Incheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.039/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II alin. (1) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Hârşu
şi Maria Hârşu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece pentru procesele aflate în curs de judecată se
aplică noile dispoziţii procedurale referitoare la competenţa instanţelor de
judecată, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecăţii, ci şi încălcarea
principiului ne retroactivităţii legii. De asemenea, se consideră că este
încălcat principiul egalităţii în faţa legii şi al accesului liber la justiţie,
deoarece părţile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativă la
aceleaşi instanţe de judecată ce au pronunţat hotărârea supusă unei căi de atac
nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de
judecată superioară, în condiţii de imparţialitate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate constituie norme de
procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care au următoarea redactare:
- Art. II alin. (1), (3) şi
(4): „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării
competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de
instanţele competente, potrivit legii.
[...]
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a
prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de
apel se trimit la curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), trimiterea
dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente
să le judece."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege autorii excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi
constituţionale: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art.
16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la
apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a
unor libertăţi, art. 126 alin. (1) şi (2) referitor la instanţele judecătoreşti
şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate reglementează modificarea
competenţei de soluţionare a căilor de atac, prevăzând trimiterea la curţile de
apel, pe cale administrativă, a recursurilor aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii, respectiv trimiterea,
în acelaşi mod, la tribunale, a apelurilor aflate pe rolul curţilor de apel, la
aceeaşi dată.
Textele legale criticate au mai fost supuse controlului
de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate, arătând că reglementarea criticată a
fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel
cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar,
„Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile
legii". De asemenea,
Curtea a reţinut că, deşi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări
referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o
cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu
relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de caracterul
tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea aparţine unor complete cu o
compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile
procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. In fine, Curtea
a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului
controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea
principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de
lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristina Bucşan
în Dosarul nr. 31.826/2 /2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă şi de Vasile Hârşu şi Maria Hârşu în Dosarul nr. 2.039/2005 al Curţii de
Apel Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu