DECIZIE Nr.
594 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 si art. 65 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi 65 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel
Suceava - Secţia minori şi familie.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 42 şi 65 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de
Constantin Gheban în recursul formulat de autor împotriva Deciziei civile nr.
173A din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, prin care
s-a respins apelul declarat de acesta şi s-a păstrat Sentinţa civilă nr. 3.938
din 10 august 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani, prin care s-a admis
acţiunea civilă pentru stabilirea paternităţii, formulată de Elena Pelin în
numele minorei Mălina-Petronela Pelin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că stabilirea de către instanţă a pensiei
de întreţinere, pentru copilul din afara căsătoriei, din momentul introducerii
acţiunii în stabilirea paternităţii este contrară dispoziţiilor constituţionale
invocate. Arată că în cazul copilului rezultat din căsătorie, în condiţiile
introducerii acţiunii de divorţ, se justifică obligarea unuia dintre părinţi la
plata întreţinerii din momentul introducerii divorţului. Insă în cazul
copilului din afara căsătoriei, pentru care paternitatea este stabilită prin
hotărâre judecătorească, obligaţia de plată a pensiei ia naştere din momentul
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de stabilire a paternităţii.
Totodată, susţine că instanţa de judecată, aplicând prevederile art. 41 şi 65
din Codul familiei, s-a pronunţat ultra petita, de vreme ce a dispus
obligarea autorului excepţiei la plata pensiei de întreţinere înainte de stabilirea
filiaţiei minorei faţă de ambii părinţi şi a încredinţat minora spre creştere
şi educare reclamantei, fără ca aceasta să solicite acest lucru.
Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că prevederile de lege criticate se aplică tuturor
persoanelor aflate în situaţia prevăzută de norma legală, fără nicio
discriminare, fiind firesc ca tratamentul juridic aplicat copilului conceput în
afara căsătoriei, privitor la încredinţarea sa şi stabilirea obligaţiei de
întreţinere, să fie acelaşi cu cel al copilului rezultat din căsătorie. Textele
de lege criticate urmăresc protejarea interesului superior al copilului aflat
în situaţia de a nu fi recunoscut de unul dintre părinţi, care, potrivit legii,
are aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de minor la fel ca celălalt părinte.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că acestea
nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)şi (2) şi ale
art. 26 alin. (1), în vreme ce dispoziţiile art. 57 din Constituţie nu sunt
incidente în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 42 şi 65 din Codul familiei, republicat în
Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins:
- Art. 42: „Instanţa judecătorească va hotărî, odată
cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii
minori. In acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi,
ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au
împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi
încredinţat tatălui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi
unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor
instituţii de ocrotire.
Totodată, instanţa judecătorească va stabili
contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură
şi pregătire profesională a copiilor.
Invoiala părinţilor privitoare la încredinţarea
copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere,
educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte
numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească.";
- Art. 65: „Dacă filiaţia copilului din afara
căsătoriei este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea lui, precum şi
contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi
pregătire profesională, se vor hotărî potrivit dispoziţiilor art. 42-44
inclusiv, care se aplică prin asemănare."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 11 relative la dreptul internaţional şi dreptul
intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art.
20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24
privind dreptul la apărare, ale 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimă,
familială şi privată şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor fundamentale. Totodată, consideră că textul de lege criticat
contravine şi dispoziţiilor art. 8 referitoare la dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate,
Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Textele de lege criticate reglementează aspecte privind
încredinţarea copilului, precum şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de
creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională, aspecte ce sunt stabilite
de către instanţa de judecată.
Cu privire la încredinţarea copilului minor, potrivit
art. 42 alin. 1 din Codul familiei, chiar dacă nu există o cerere expresă a
soţilor în acest sens, instanţa judecătorească este obligată să se pronunţe
prin hotărârea de divorţ şi asupra încredinţării copiilor minori, pentru a se
evita introducerea ulterioară a unei noi acţiuni, ceea ce nu ar fi în interesul
copiilor minori, care nu pot fi lăsaţi fără îngrijire şi întreţinere. Totodată,
contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi
pregătire profesională a copiilor se stabileşte prin hotărârea de divorţ, chiar
dacă părţile nu au făcut cerere în acest sens (art. 42 alin. 3 din Codul
familiei), practica judiciară recentă fiind în sensul că instanţa se va
pronunţa din oficiu asupra pensiei de întreţinere cu începere de la data
introducerii acţiunii de divorţ. Totodată, în cazul admiterii acţiunii în
stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, când se acordă şi pensia de
întreţinere a copilului, aceasta se datorează de la data cererii de chemare în
judecată, deoarece debitorul se consideră pus în întârziere prin această
cerere, care devine însă exigibilă numai după rămânerea definitivă a hotărârii
prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâtul este tatăl
copilului.
Faptul încredinţării copilului unuia dintre părinţi,
chiar dacă acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celălalt
părinte de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi
pregătire profesională a copilului.
Această soluţie se impune deoarece ambii părinţi au
aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor. Astfel, potrivit art. 97
alin. 1 din Codul familiei „Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri
faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie,
din afara căsătoriei, ori adoptaţi.[...]". Totodată, potrivit art. 101
din Codul familiei „Părinţii sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt
obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică,
de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu
însuşirile lui[...]", iar art. 107 din acelaşi act normativ stabileşte
faptul că „Copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Dacă minorul are
un venit propriu, care nu este îndestulător, părinţii au îndatorirea să asigure
condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa
profesională. In caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere
datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării, precum şi
contribuţia fiecăruia dintre părinţi se vor stabili de instanţa judecătorească
cu ascultarea autorităţii tutelare."
De asemenea, art. 48 alin. (1) din Constituţie prevede
că părinţii au dreptul şi îndatorirea de a asigura creşterea, educaţia şi
instruirea copiilor, în acest sens copilul din afara căsătoriei fiind asimilat
cu cel din căsătorie. De altfel, potrivit art. 63 din Codul familiei, efectele
filiaţiei copilului din afara căsătoriei se determină potrivit principiului egalităţii
în drepturi a copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie, principiu
consacrat constituţional şi de dispoziţiile art. 48 alin. (3) din Legea
fundamentală, care stabilesc că „copiii din afara căsătoriei sunt egali în
faţa legii cu cei din căsătorie".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 42 şi art. 65 din Codul familiei, excepţie ridicată de
Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava -
Secţia minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu