DECIZIE   Nr. 59 din 22 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 150 si art. 152 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 226 din  4 mai 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 150 si art. 152 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Cenean in Dosarul nr. 4.759/2000 al Tribunalului Cluj - Sectia penala.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece prevederile criticate nu contravin principiului constitutional al dreptului la aparare, acestea asigurand toate drepturile si garantiile procesuale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 4.759/2000, Tribunalul Cluj - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 150 alin. 1 si 2 si art. 152 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Cenean, inculpat recurent intr-o cauza avand ca obiect judecarea recursului declarat impotriva unei sentinte prin care i s-a respins plangerea formulata impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Cluj.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a sustinut ca prevederile art. 150 alin. 1 si 2 si ale art. 152 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, deoarece contravin dispozitiilor art. 24 din Constitutie, care, consacrand dreptul la aparare, stabilesc faptul ca invinuitul sau inculpatul are dreptul la un aparator in tot cursul procesului, fara nici o restrictie. Textele criticate incalca dreptul la aparare in masura in care se interpreteaza in sensul ca in situatiile prevazute de lege masura arestarii preventive ar putea fi luata si in absenta aparatorului. Se invoca pentru comparatie Legea franceza din 8 februarie 1995, care prevede ca prezenta unui aparator trebuie asigurata cu atat mai mult in procedurile care se desfasoara in lipsa inculpatului decat in cele efectuate in prezenta acestuia. Se sustine, de asemenea, ca dispozitiile criticate contravin si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la aparare si la dreptul la un proces echitabil, text care este aplicabil nu numai in faza de judecata, dar si in faza urmaririi penale.
    Tribunalul Cluj - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera ca dispozitiile art. 150 alin. 1 si 2 si ale art. 152 din Codul de procedura penala, privitoare la procedura de arestare a inculpatului, "sunt neconstitutionale in cazul in care se incalca dreptul la aparare al inculpatului, fata de care se dispune luarea masurii arestarii preventive in lipsa acestuia, atunci cand este disparut, se afla in strainatate sau se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata". Dreptul la aparare al inculpatului este garantat in tot cursul procesului penal, fara a se face distinctie intre situatia in care invinuitul sau inculpatul este prezent sau, dimpotriva, lipseste de la derularea procesului in toate fazele acestuia. Instanta apreciaza ca ar fi inoportun ca prezenta aparatorului ales sau desemnat din oficiu sa fie conditionata de prezenta invinuitului sau inculpatului, in momentul dispunerii arestarii, cu atat mai mult cu cat acesta, indiferent daca este prezent sau absent, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 150 si art. 152 din Codul de procedura penala, in raport cu art. 24 din Constitutie, este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se considera ca dispozitiile legale mentionate, care reglementeaza in modul aratat conditiile in care poate fi luata masura arestarii preventive a inculpatului, nu sunt de natura a incalca dreptul inculpatului la aparare, atata timp cat acesta beneficiaza, din momentul in care se poate asigura prezenta sa in cadrul procedurilor declansate, de toate drepturile si garantiile necesare desfasurarii unui proces echitabil. Se mai arata ca propunerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, insusita si de instanta, de a se asigura prezenta unui avocat la momentul in care se dispune luarea acestei masuri este nu numai neintemeiata, dar chiar excesiva, din moment ce masura arestarii preventive in lipsa inculpatului nu poate fi luata decat in situatii exceptionale, in care inculpatul fie din motive obiective (se afla in strainatate ori este disparut), fie intentionat (se sustrage de la urmarire sau judecata) nu poate fi prezent pentru a fi audiat. Potrivit punctului de vedere al Guvernului invocarea de catre autorul exceptiei a Legii franceze din 8 februarie 1995 este irelevanta, aceasta lege avand un alt obiect de reglementare. Astfel, desi cuprinde dispozitii care au ca scop limitarea procedurii de judecata in absenta inculpatului, aceasta lege nu cuprinde dispozitii speciale in sensul celor invocate de autorul exceptiei, si anume ca prezenta unui aparator trebuie asigurata mai mult in procedurile care se desfasoara in lipsa inculpatului decat in cele efectuate in prezenta acestuia. In schimb, Guvernul citeaza art. 131 din Codul de procedura penala francez, care prevede ca, "Daca persoana se sustrage sau locuieste in afara teritoriului Republicii, judecatorul de instructie, cu avizul procurorului, poate emite impotriva ei un mandat de arestare, daca fapta atrage o pedeapsa cu inchisoare corectionala sau o pedeapsa mai grava", text fara nici o referire la obligativitatea prezentei unui avocat la acest moment. De asemenea, este mentionat art. 294 din Codul de procedura penala italian, potrivit caruia, "In cazul cercetarilor preliminare, judecatorul, daca nu a dispus-o in cursul sedintei de confirmare a arestarii sau retinerii suspectului, procedeaza la integrarea persoanei in stare de detentie preventiva imediat [...]", putandu-se dispune, prin urmare, aceasta masura chiar fara audierea prealabila a inculpatului.
    In ceea ce priveste sustinerea referitoare la contrarietatea dispozitiilor criticate, in raport cu prevederile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, in opinia Guvernului se arata ca intr-o acceptiune restransa dreptul la aparare consta in folosirea unui avocat, deci in dreptul la asistenta juridica. Astfel inteles, art. 24 din Constitutie este reflectat in art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, care prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept. Legea prevede la art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala cazuri in care asistenta juridica este obligatorie. Printre aceste cazuri nu figureaza insa si dispunerea masurii arestarii preventive in lipsa inculpatului, deoarece lipsa de asistenta juridica nu l-ar putea prejudicia cata vreme la momentul punerii in executare a mandatului de executare audierea lui este obligatorie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 150 si ale art. 152 din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut:
    Art. 150
    "Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror sau de catre instanta de judecata, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate, ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata.
    In cazul prevazut in alineatul precedent, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.";
    Art. 152
    "Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, procurorul sau presedintele completului de judecata care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a putea fi predat la locul de detinere o data cu arestatul.
    Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru executare.
    Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata organului judiciar care a emis mandatul.
    Daca mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaza pe mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indata la ascultarea acestuia, dupa care dispune prin rezolutie asupra arestarii inculpatului. Daca intre timp cauza a ajuns in fata instantei de judecata, procurorul va trimite pe arestat instantei.
    Presedintele instantei procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca aceste prevederi sunt contrare dispozitiilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la aparare, deoarece permit luarea masurii arestarii preventive a inculpatului in lipsa acestuia si fara ca, la dispunerea acestei masuri, sa fie prezent avocatul ales sau desemnat din oficiu.
    Potrivit art. 24 din Constitutie, "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Analizand aceste critici, Curtea constata ca sunt neintemeiate. Din interpretarea sistematica a tuturor dispozitiilor procedurale conexe, cuprinse nu numai in art. 150 si 152, ci si in art. 137^1, 171 si 172 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nu sunt incalcate dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Astfel, potrivit alin. 1 al art. 137^1 din Codul de procedura penala, "Persoanei retinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta, motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat". Mai mult decat atat, alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca, atunci "Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanta de judecata incunostinteaza despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal". Totodata, prevederile art. 171 din Codul de procedura penala reglementeaza dreptul invinuitului sau inculpatului la asistenta juridica in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, precum si cazurile in care aceasta este obligatorie.
    In aceste conditii, Curtea constata ca este nefondata sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia luarea masurii arestarii invinuitului sau inculpatului disparut, care se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata fara sa fi fost ascultat, contravine dispozitiilor art. 24 din Constitutie. Masura arestarii, luata in aceste situatii, nu lezeaza in nici un fel dreptul invinuitului sau inculpatului la aparare, cata vreme se bucura, la momentul punerii in executare a mandatului de arestare, de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplina a acestui drept.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 150 si art. 152 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Cenean in Dosarul nr. 4.759/2000 al Tribunalului Cluj - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 februarie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta