DECIZIE Nr.
585 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (2) si (3), precum si ale
art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune
de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 369 din 2 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) şi (6), precum şi ale
art. 285 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
excepţie ridicată de Municipiul Zalău, prin primar, în Dosarul nr.
1.187/33/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.187/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.283 alin. (2) şi (6), precum şi
ale art. 285 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,excepţie
ridicată de Municipiul Zalău, prin primar, într-o cauză având ca obiect
anularea unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate, reglementând
aspecte care ţin de sfera contenciosului administrativ şi de organizarea şi
funcţionarea instanţelor judecătoreşti, nu puteau fi adoptate printr-o
ordonanţă de urgenţă, care ulterior a fost aprobată printr-o lege ordinară. Se
apreciază că în domeniile de reglementare menţionate legiuitorul poate
interveni numai pe calea adoptării unei legi organice, şi nu prin ordonanţe de
urgenţă sau legi ordinare. Se mai arată că, soluţionându-se în procedură de
recurs plângerea formulată împotriva actului Consiliului Naţional de
Soluţionare a Contestaţiilor, în faţa instanţei de judecată nu se mai pot aduce
probe noi, cu excepţia înscrisurilor, ceea ce este de natură să lezeze dreptul
la apărare garantat prin art. 24 din Constituţie. In consecinţă, se apreciază
că accesul la justiţie este mai mult formal. Totodată, se mai solicită Curţii
Constituţionale să se pronunţe asupra faptului dacă autoritatea contractantă
are dreptul de a alege între procedura administrativ-jurisdicţională şi cea
judiciară; în cazul în care nu are acest drept de a opta, se încalcă
prevederile art. 24 din Constituţie.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 283 alin. (2) şi (6), precum şi ale art. 285 alin.
(2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată prin Legea nr.
337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie
2006, cu modificările şi completările ulterioare. In urma modificărilor
legislative operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009, alin.
(6) al art. 283 a devenit alin. (3), cu menţinerea soluţiei legislative
criticate, iar art. 285 alin. (2) a fost modificat, fără a se afecta însă
substanţa criticii de neconstituţionalitate. In aceste condiţii, obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 283 alin.
(2) şi (3), precum şi art. 285 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006, având următorul cuprins:
- Art. 283 alin. (2): „Plângerea [împotriva
deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor - sn.]
va fi soluţionată în complet format din 3 judecători.
(3) Plângerea se soluţionează, potrivit
dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă. Prevederile
secţiunii a 9-a se aplică în mod corespunzător.";
- Art. 285 alin. (2): „Instanţa, sesizată cu o
plângere împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor, prin care acesta a soluţionat contestaţia pe excepţie, admiţând
plângerea, va desfiinţa decizia respectivă şi va reţine cauza spre judecare pe
fond cu luarea în considerare a motivelor care au determinat desfiinţarea
decizie.[...]
(5) Hotărârea pronunţată de instanţă este definitivă
şi irevocabilă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 alin.(2)
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 73
alin. (3) lit. k) şi I) privind domeniile de reglementare a legilor organice şi
ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
extrinsecă a textelor legale, Curtea reţine, în primul rând, faptul că art. 73
alin. (3) lit. k) din Constituţie nu are incidenţă în cauză. Prevederile art.
283 şi 285 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu reglementează
în sine contenciosul administrativ, ci stabilesc instanţele competente să
soluţioneze plângerile împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare
a Contestaţiilor şi procedura de judecată ce urmează a se aplica: completul de
3 judecători specializat în domeniul achiziţiilor publice şi/sau concurenţei,
asimilarea plângerii căii de atac a recursului, caracterul urgent al
soluţionării cauzei etc, aspecte ce nu atrag aplicarea dispoziţiilor art. 73
alin. (3) din Constituţie.
Nici prevederile art. 73 alin. (3) lit. I) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât obiectul lor de reglementare îl
constituie în acest caz organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al
Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii
de Conturi, în niciun caz procedura de judecată ce urmează a se aplica în
concret acestor cauze. Astfel, art. 126 alin.(1) din Constituţie prevede că
procedura de judecată se reglementează prin lege, ceea ce înseamnă că
reglementarea în cauză trebuie să fie o lege ordinară, adoptată în condiţiile
art. 76 alin. (2) din Constituţie, exigenţă îndeplinită de Legea nr. 337/2006
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.
Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 115
alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, acestea referindu-se la
ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare, şi nu la ordonanţele de
urgenţă.
In ceea ce priveşte aspectele de constituţionalitate
intrinsecă ridicate de autorul excepţiei, Curtea reţine că s-a mai pronunţat cu
privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţie. Astfel,
prin Decizia nr. 318 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, a constatat
constituţionalitatea textelor criticate în raport cu critici similare, statuând
că, deşi semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie constă în aceea că nu
se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau
grup social, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de
exercitare a drepturilor procedurale. Stabilirea unor reguli speciale privind
exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din Constituţie, atât timp
cât, potrivit celor prevăzute de art. 283 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de
a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de consiliu la curtea de apel,
secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul
autorităţii contractante.
Mai mult, stabilirea procedurii de soluţionare a
plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 3041 din Codul de
procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale
ale art. 126 alin. (2) şi art. 129.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia
deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Distinct de considerentele deciziei invocate mai sus,
Curtea reţine că în toate situaţiile decizia Consiliului Naţional de
Soluţionare a Contestaţiilor este supusă controlului judecătoresc atât din
punctul de vedere al legalităţii, cât şi din punctul de vedere al temeiniciei
acesteia. Chiar şi în ipoteza art. 285 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 19/2009, instanţa, admiţând plângerea, desfiinţează decizia
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi reţine cauza spre
soluţionare în fond, cu luarea în considerare a motivelor invocate, ceea ce
presupune că pricina a fost lămurită, astfel încât accesul liber la justiţie
este unul efectiv, şi nu iluzoriu.
Astfel fiind, nici dreptul la apărare al autorului
excepţiei nu este încălcat din moment ce beneficiază de toate garanţiile
procesuale disponibile în stadiul procesual în care se află.
In condiţiile în care textele legale criticate nu
îngrădesc exercitarea vreunui drept sau libertăţi fundamentale, rezultă că art.
53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză. Totodată, Curtea reţine că nici
prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză,
întrucât textele efectiv criticate reglementează procedura de judecată, şi nu
modalitatea în care persoana vătămată de o autoritate publică îşi va realiza
dreptul.
Cu privire la solicitarea adresată Curţii
Constituţionale de a se pronunţa asupra faptului dacă autoritatea contractantă
are dreptul de a alege între procedura administrativ-jurisdicţională şi cea
judiciară, Curtea reţine că stabilirea unei asemenea chestiuni nu intră în
competenţa sa, numai instanţele judecătoreşti fiind competente să interpreteze
şi să aplice textul legal în cauză. De altfel, se observă că raţiunea
instituirii căilor administrativ-jurisdicţionale este aceea de a se repara un
eventual prejudiciu cauzat unei persoane de către o autoritate publică. Or, în
speţă, autoritatea contractantă este chiar o autoritate publică al cărui act
este supus contestării şi ar fi de neconceput ca aceasta să îşi conteste
propriul actul (decizia de atribuire a lucrărilor sau de descalificare a unui
participant etc.) în faţa Consiliului. Alta este situaţia în care autoritatea
contractantă ar fi nemulţumită de decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor, caz în care acesta are deschisă calea plângerii la curtea de
apel competentă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) şi (3), precum şi ale
art. 285 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
excepţie ridicată de municipiul Zalău, prin primar, în Dosarul nr.
1.187/33/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly