DECIZIE Nr.
585 din 4 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31
alin. 1, art. 34 si art. 156 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 358 din 1 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin.
1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr.
1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
retine următoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2009 şi 8 mai 2009,
pronunţate în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007, Tribunalul Comercial
Mureş - Falimente a sesizat Curtea Constituţională cu
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34
şi art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Kocsis Sandor.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul arată
că dispoziţiile legale criticate, chiar dacă nu vizează
fondul cauzei, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, în
măsura în care judecarea cererii de recuzare nu se realizează în
condiţii de contradictorialitate. Or, respectarea principiului contradictorialităţii
în cazul cererilor de recuzare este o necesitate, întrucât judecarea
recuzării are rol de a stabili o condiţie extrem de importantă a
actului de justiţie, şi anume crearea premiselor unei
judecăţi independente şi imparţiale, expresie a
principiilor fundamentale ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale
Constituţiei României.
Tribunalul Comercial Mureş - Falimente consideră neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1,
art. 34 şi art. 156 din Codul de procedură civilă, texte de lege
care au următorul conţinut:
- Art. 29 alin. 3: „Judecătorul împotriva
căruia e propusă recuzarea poate declara că se
abţine.";
- Art. 30 alin. 1: „Recuzarea judecătorului se
hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea
căreia nu poate să intre cel recuzat.";
- Art. 31 alin. 1: „Instanţa decide asupra
recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa
părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.";
- Art. 34: „Incheierea prin care s-a
încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a
încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai odată cu fondul.
Când instanţa superioară de fond
constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate
actele şi dovezile administrate la prima instanţă.";
- Art. 156: „Instanţa va putea da un singur
termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Când instanţa refuză amânarea
judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii,
pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), art. 11
alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) din
Constituţie, precum şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că instanţa constituţională s-a
pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii
textelor de lege criticate, acesta fiind raportat la aceleaşi prevederi
din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, şi
Decizia nr. 936 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 847 din 10 decembrie 2007. Cu acele prilejuri, Curtea a
reţinut că prevederile legale criticate nu contravin
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de
recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar
dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în
vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare
a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca
odată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface
toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci
când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi
reţinută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul
la apărare din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica dispoziţiilor
art. 156 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că,
în practica sa jurisdicţională, s-a mai pronunţat prin numeroase
decizii asupra constituţionalităţii acestor prevederi de lege.
Astfel, prin Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, a statuat că
dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu
constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o
măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a
drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul
tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii
justiţiei.
De asemenea, facultatea instituită pentru
judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz
în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru
depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop
implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de
justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată
datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile
necesare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele,
cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34
şi art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului
Comercial Mureş - Falimente.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu