Decizia Nr.584 din 21.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Păştin în Dosarul nr. 3.280/94/2007 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.585D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.280/94/2007, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost ridicată de Carmen Păştin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea unui contract de vânzare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit notelor scrise depuse în susţinerea acesteia, se arată că „prevederile art. 29 şi următoarele din Codul de procedură civilă" sunt neconstituţionale, deoarece „indiferent de stadiul şi împrejurarea în care apare un incident procedural ce conduce la recuzarea unui judecător, următoarea cerere se respinge/soluţionează de judecătorul recuzat". De asemenea, potrivit susţinerilor orale formulate în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională şi consemnate în încheierea de sesizare, se arată că „prevederile art. 28 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865 încalcă principiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cuprinse în capitolele legii nr. 1, 2 şi 3, precum şi principiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, capitolele 1 şi 3".6. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul de proprietate privată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 1 din 8 februarie 1994, nr. 97 din 9 februarie 2006, nr. 280 din 28 martie 2006, nr. 183 din 2 martie 2006, nr. 691 din 17 octombrie 2006, nr. 265 din 6 martie 2008 şi nr. 18 din 18 ianuarie 2011.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 28 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora: „(3) Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător."12. Analizând motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiect al acesteia îl reprezintă şi dispoziţiile art. 29, art. 30 alin. (1), (2) şi (4), art. 31-34 şi 36 din Codul de procedură civilă din 1865, referitoare la recuzare, potrivit cărora: – Art. 29: „(1) Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri.
(2) Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
(3) Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine.";

– Art. 30: „(1) Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.
(2) În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară. (...)
(4) Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate.";

– Art. 31: „(1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
(2) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
(3) În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură.";

– Art. 32: „(1) Încheierea asupra recuzării se citeşte în şedinţă publică.
(2) Dacă recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.
(3) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.";

– Art. 33: „(1) Instanţa superioară învestită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţă de acelaşi grad, în cazul când găseşte că cererea de recuzare este întemeiată.
(2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare.";

– Art. 34: „(1) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.
(2) Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
(3) Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.";

– Art. 36: „Dispoziţiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi grefierilor."13. De asemenea, având în vedere cele reţinute în încheierea de sesizare, prin care autoarea excepţiei a invocat oral, în faţa instanţei, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi faptul că notele scrise depuse în susţinerea excepţiei se referă la dispoziţiile art. 29 şi următoarele, referitoare la recuzare, din acelaşi act normativ, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei atât dispoziţiile art. 28 alin. (3), cât şi cele ale art. 29, art. 30 alin. (1), (2) şi (4), art. 31-34 şi art. 36 din Codul de procedură civilă din 1865. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt indicate texte din Constituţie pretins a fi încălcate. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine neconstituţionalitatea textelor de lege criticate fără a indica niciun text din Constituţie pretins a fi încălcat. Or, aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita decât la sesizare controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în acest caz, instanţele vor respinge excepţiile de neconstituţionalitate ca inadmisibile, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (3), art. 29, art. 30 alin. (1), (2) şi (4), art. 31-34 şi art. 36 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Păştin în Dosarul nr. 3.280/94/2007 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie