DECIZIE   Nr. 583 din  3 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, art. 36, art. 52, art. 63, art. 67, art. 278^1, art. 279, art. 281, art. 331, art. 333, art. 336 si art. 337 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1123 din 13 decembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, art. 36, art. 52, art. 63, art. 67, art. 278^1, art. 279, art. 281, art. 331, art. 333, art. 336 si art. 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Balaure in Dosarul nr. 1.293/2005 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Partile Aneta Mihai si Alexandru Tanasache au transmis prin posta concluzii scrise prin care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondata, deoarece majoritatea textelor legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constitutional, ocazii cu care s-a constatat ca acestea nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentala invocate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.293/2005, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30, art. 36, art. 52, art. 63, art. 67, art. 278^1, art. 279, art. 281, art. 331, art. 333, art. 336 si art. 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Balaure in dosarul cu numarul de mai sus avand ca obiect solutionarea unei plangeri formulate impotriva solutiei de netrimitere in judecata dispuse de procuror.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, deoarece impun judecarea de catre instantele de judecata a plangerilor contra solutiilor date de parchete, printr-o procedura si metodologie de urgenta, cu termene extrem de scurte, in care nu se poate consulta dosarul si, pe cale de consecinta, nu se poate pregati apararea, cadru in care s-ar putea propune probe noi. In opinia sa, se incalca dreptul la un proces echitabil, deoarece "judecatorii sunt impinsi sa pronunte solutii prestabilite", fara o cercetare judecatoreasca corecta, chiar si atunci cand rezolutiile procurorilor sunt total netemeinice si nelegale.
    Prevederile art. 279 din Codul de procedura penala, spre deosebire de infractiunile pentru care opereaza principiul oficialitatii, ofera justitiabilului posibilitatea de a se adresa direct instantei de judecata, fara filtrul parchetului. Aceasta imprejurare este de natura a crea o inegalitate vadita intre parti in fata justitiei, cu consecinta directa a infrangerii dreptului acestora la un proces echitabil.
    Cat priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63, 67, 331, 333, 336 si 337 din Codul de procedura penala, autorul exceptiei s-a limitat doar la ridicarea exceptiei, fara a arata in concret care sunt prevederile Legii fundamentale incalcate.
    Dispozitiile art. 30 din Codul de procedura penala care stabilesc competenta teritoriala sunt, in opinia autorului, neconstitutionale, deoarece incalca dreptul la un proces echitabil prin aceea ca instantele de judecata au posibilitatea de a solutiona scindat plangerile referitoare la alte infractiuni (cum ar fi cele de denuntare calomnioasa, marturie mincinoasa, fals sau uz de fals), in situatia in care dosarele de fond, avand alt obiect, dar in care, in faza de cercetare judecatoreasca, s-au reclamat si aceste fapte, au fost stramutate in raza de competenta a altor instante de judecata, fara ca acestea sa fie investite si cu faptele pentru care s-ar putea pune in discutie o eventuala extindere a procesului penal.
    Dispozitiile art. 36 din Codul de procedura penala, referitoare la instanta competenta a hotari reunirea cauzelor, si ale art. 281 din acelasi cod, referitoare la procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate intre infractiunile pentru care opereaza simultan atat principiul disponibilitatii, cat si cel al oficialitatii, sunt de natura sa incalce dreptul la un proces echitabil, deoarece permit judecatorului sa nu conexeze doua dosare care ar trebui reunite pentru o mai buna infaptuire a justitiei.
    Prevederile art. 52 din Codul de procedura penala incalca dreptul la un proces echitabil, deoarece procedura de solutionare a cererilor de abtinere si recuzare se desfasoara in sedinta secreta si fara citarea partii interesate.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece stabilirea competentei organelor judiciare, prevazuta de art. 30 din Codul de procedura penala, nu impieteaza asupra modului de desfasurare a procesului penal, care este de natura a respecta principiile impuse de Constitutie. Totodata, dreptul la un proces echitabil nu este afectat de modul de determinare a organului judiciar competent, deoarece partile beneficiaza de toate garantiile procesual penale.
    Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege, astfel incat legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, cum sunt cele referitoare la conexitate ori la abtinere si recuzare. Aceasta inseamna ca reglementarea in detaliu a competentei, procedurilor si a celorlalte aspecte legate de reunirea cauzelor in cadrul unei proces penal se afla in aria de reglementare a legiuitorului, care este liber sa aprecieze asupra lor, cu respectarea, desigur, a tuturor drepturilor ce revin partilor si a garantiilor procesuale ce sunt destinate sa asigure efectivitatea lor.
    Consacrarea prin art. 63 si 67 din Codul de procedura penala a dreptului de admitere a cererilor privind administrarea de probe, daca acestea sunt concludente si utile, nu reprezinta si nici nu poate fi considerata o incalcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil.
    Nici dispozitiile art. 278^1 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale ale art. 21, deoarece petentul are deplina libertate de a demonstra in fata instantei de judecata ilegalitatea actului atacat, in raport cu lucrarile si materialul din dosarul cauzei, precum si posibilitatea prezentarii unor probe suplimentare fata de cele deja administrate, respectiv inscrisuri noi.
    Procedura plangerii prealabile, reglementata de art. 279 din Codul de procedura penala, constituie o exceptie de la principiul oficialitatii procesului penal, avand ca baza ratiuni referitoare la gradul de pericol social redus pe care il reprezinta anumite infractiuni, care se savarsesc intre persoane apartinand fie aceleiasi familii, fie unui cerc restrans de persoane bine cunoscute intre ele sau care privesc viata intima a persoanei. Faptul ca legiuitorul a instituit, pentru situatii determinate, obligatia ca plangerea prealabila sa fie adresata instantei de judecata nu poate fi considerat ca fiind de natura sa aduca atingere dreptului la un proces echitabil si celui referitor la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.
    De asemenea, dispozitiile referitoare la amanarea judecatii pentru probe noi, la restituirea dosarului pentru completarea urmaririi penale si la extinderea procesului penal pentru alte fapte reprezinta o garantie a respectarii dreptului consacrat de art. 21 din Legea fundamentala, partea nemultumita putandu-se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza procesul echitabil.
    In sfarsit, procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este aplicabila doar in cazul in care procesul penal este pornit din oficiu. Astfel, daca, potrivit rolului sau in activitatea judiciara, prevazut de art. 131 din Constitutie, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, in exercitarea acestor atributii este singurul indreptatit sa ceara extinderea procesului penal, asa cum este singurul care intocmeste actul de acuzare, in cazurile in care procesul penal este pornit din oficiu. Aceasta simetrie respecta dreptul la un proces echitabil, deoarece impotriva masurilor si a actelor efectuate de procuror, potrivit art. 278 din Codul de procedura penala, se poate formula plangere in fata instantei de judecata, respectandu-se astfel accesul liber la justitie.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate care instituie unele reguli privind competenta instantelor judecatoresti, procedura de solutionare cu celeritate a cererii de recuzare, concludenta si utilitatea probei, plangerea prealabila, desfasurarea judecatii cauzelor, contin garantii pentru indeplinirea exigentelor care conditioneaza, intr-o societate democratica, procesul echitabil.
    Mai mult, legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, competenta de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, precum si caile de atac. Sub acest aspect, in considerarea unor situatii deosebite, acesta poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile din Codul de procedura penala, si anume: art. 30 referitoare la competenta pentru infractiunile savarsite in tara, art. 36 referitoare la instanta competenta a hotari reunirea cauzelor, art. 52 referitoare la procedura de solutionare in cursul judecatii, art. 63 referitoare la probele si aprecierea lor, art. 67 referitoare la concludenta si utilitatea probei, art. 278^1 referitoare la plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, art. 279 referitoare la organele carora li se adreseaza plangerea, art. 281 referitoare la procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate, art. 331 referitoare la amanarea pentru probe noi, art. 333 referitoare la restituirea pentru completarea urmaririi, art. 336 referitoare la extinderea procesului penal pentru alte fapte, art. 337 referitoare la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea in drepturi, ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justitie, precum si cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 30, 52, 63, 67, 278^1, 279, 331, 333, 336 si 337 din Codul de procedura penala s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 339 din 16 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 695 din 3 octombrie 2003, nr. 241 din 27 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, nr. 324 din 14 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, nr. 337 din 28 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, nr. 66 din 3 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, nr. 381 din 14 octombrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 836 din 25 noiembrie 2003, nr. 239 din 12 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 742 din 11 octombrie 2002, nr. 226 din 10 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002, si nr. 307 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002.
    Prin aceste decizii, Curtea a constatat ca prevederile din Codul de procedura penala nu vin in contradictie cu dispozitiile din Legea fundamentala invocate ca fiind incalcate.
    Curtea constata ca toate textele de lege criticate de autorul exceptiei sunt norme de procedura care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, intra in competenta de reglementare a legiuitorului, cu respectarea normelor si principiilor stabilite de aceasta.
    In cauza nu pot fi primite criticile formulate in motivarea exceptiei, dat fiind ca prevederile legale vizate nu incalca dispozitiile Constitutiei.
    Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
    Curtea mai constata ca art. 36 si 281 din Codul de procedura penala nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece prevederile referitoare la instanta competenta a hotari reunirea cauzelor si la procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate asigura pe deplin exigentele privitoare la procesul echitabil. Prin urmare, sustinerea autorului exceptiei este nefondata, deoarece dispozitiile legale criticate sunt menite tocmai sa asigure accesul la justitie, intrucat nu inlatura posibilitatea partii interesate de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat, intr-un termen rezonabil, de catre o instanta competenta, independenta si impartiala. Respectarea acestor conditii este asigurata si in situatia in care, din ratiuni ce tin de probleme de interpretare si de aplicare a legii, nu se dispune conexarea.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30, art. 36, art. 52, art. 63, art. 67, art. 278^1, art. 279, art. 281, art. 331, art. 333, art. 336 si art. 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Balaure in Dosarul nr. 1.293/2005 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 noiembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru