DECIZIE Nr.
581 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1309 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 528 din 14 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1309 din Codul civil, excepţie
ridicată de Neagoe Bogza în Dosarul nr. 5.696/3/2007 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă personal partea Georgeta
Dumitrescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de
amânare a judecăţii formulată de apărătorul părţilor Marioara Dumitrescu, Petre
Lăzărescu şi Aristiţa Cindea.
Georgeta Dumitrescu se opune amânării judecării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
acestei cereri.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecăţii formulată de Marioara Dumitrescu, Petre Lăzărescu şi Aristiţa Cindea,
prin apărător.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.696/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1309 din Codul civil, excepţie ridicată de Neagoe Bogza într-un proces civil având ca
obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este neconstituţional, deoarece interzice unui liber-profesionist (avocat) ca,
în calitatea sa de persoană fizică, neprevalându-se în niciun fel de calitatea
sa profesională, să cumpere drepturi litigioase. Astfel, susţine acesta, „este
evidentă neconstitu-ţionalitatea acestui text a cărui interpretare lasă mult de
dorit, deoarece pune pe acelaşi calapod profesia de avocat cu aceea de
magistrat şi, în mod nejustificat, se încalcă principiul libertăţii actelor
juridice". De asemenea, apreciază că interpretarea art. 1309 din Codul
civil trebuie făcută în sensul că acest text instituie o nulitate relativă, şi
nu una absolută, învederând că şi părerile în doctrina juridică sunt împărţite
în acest sens.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că textul de lege criticat are ca scop protejarea tuturor
justiţiabililor împotriva unor astfel de vânzări, considerate imorale de lege
prin atingerea pe care o aduc principiului independenţei şi caracterului
obiectiv al actului de justiţie. Pentru aceste motive consideră excepţia
neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia ca neîntemeiată. In acest sens, arată că interdicţia cumpărării de
drepturi litigioase de către avocaţi este necesară şi justificată de raţiuni de
interes public, anume aceea de a păstra şi consolida încrederea cetăţenilor în
actul de înfăptuire a justiţiei.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie art. 1309 din Codul
civil, care prevede următoarele: „Judecătorii şi supleanţii (grad
judecătoresc desfiinţat), membrii ministerului public (procurorii) şi avocaţii
nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt în competenţa
tribunalului judeţean în a cărui rază teritorială îşi exercită funcţiunile lor,
sub pedeapsa de nulitate, speze şi daune-interese."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a
proprietăţii private, indiferent de titular, şi ale art. 53 alin. (1) referitor
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 1309 din Codul civil, magistraţii şi
avocaţii nu pot dobândi pe cale de cesiune drepturi litigioase care sunt de
competenţa tribunalului judeţean în a cărui circumscripţie îşi exercită funcţia
sau profesia aceştia. Această interdicţie este o incapacitate determinată de
raţiuni de ordine publică, şi anume apărarea prestigiului magistraţilor şi a
corpului de avocaţi, pentru a nu fi expuşi la bănuiala de a fi intervenit
pentru soluţionarea favorabilă a acţiunilor având ca obiect drepturi litigioase
dobândite prin cesiune. Interdicţia priveşte numai litigiile pendinte în
circumscripţia tribunalului judeţean unde aceştia îşi desfăşoară activitatea.
Intrucât această interdicţie este întemeiată pe un
motiv de ordine publică, este de principiu că încălcarea ei se sancţionează cu
nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat şi cu suportarea
cheltuielilor vînzării-cumpărării şi plata daunelor-interese. Asemenea acte nu
pot însă să constituie temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de
proprietate, deoarece actele juridice lovite de nulitate nu pot produce efecte
juridice. De aceea, instituirea sancţiunii nulităţii absolute a unui contract
încheiat cu încălcarea prevederilor legale constituie prin ea însăşi o
protecţie a dreptului de proprietate dobândit în mod licit, în deplin acord cu
dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Pe de altă parte, Curtea reţine că prevederile art.
1309 din Codul civil sunt în acord cu art. 57 din Legea fundamentală, potrivit
căruia cetăţenii români trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile
constituţionale, printre care şi dreptul de proprietate, cu bună-credinţă,
respectându-se astfel dispoziţiile imperative ale legii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1309 din Codul civil, excepţie ridicată de Neagoe Bogza în
Dosarul nr. 5.696/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu