DECIZIE Nr. 58
din 16 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266, art. 267 si art. 268 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 117 din 16 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266, 267 şi 268 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Timpuri
Noi" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.240/3/2005 (8.324/LM/2005) al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 45.240/3/2005 (8.324/LM/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266, art. 267 şi art. 268 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Timpuri Noi" - S.A. din Bucureşti
cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect contestaţia la
decizia de concediere.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate se află
într-o vădită contradicţie cu prevederile art. 21 şi 45 din Constituţie, având
în vedere că accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă
presupun dreptul persoanei de a-şi stabili cadrul organizatoric în care să-şi
desfăşoare activitatea, inclusiv abaterile disciplinare şi sancţiunile
aplicabile în cazul săvârşirii unor astfel de abateri. Consideră că regimul
extrem de restrictiv prevăzut pentru încetarea raporturilor de muncă, ca şi
procedura de luare a măsurilor disciplinare, însoţite de răsturnarea sarcinii
probei, lezează libertatea economică şi provoacă un dezechilibru în poziţia şi
drepturile părţilor din litigiu, în favoarea salariatului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
deoarece motivele invocate nu relevă un conflict real nici cu dispoziţiile
Constituţiei şi nici cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care arată că
acestea constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126
alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.
Totodată, normele care reglementează stabilirea sancţiunilor disciplinare,
procedura cercetării disciplinare, emiterea şi comunicarea deciziei de
sancţionare nu sunt de natură să îngrădească exerciţiul dreptului de acces
liber la justiţie şi nici dreptul părţilor la un proces echitabil. Mai arată că
prevederile art. 45 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 266, art. 267 şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii
potrivit cărora:
- Art. 266: „Angajatorul
stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii
disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite
anterior de către acesta. ";
- Art. 267: „(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia
celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte
de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfăşurării cercetării disciplinare
prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de
către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi
locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un
motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără
efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) In cursul cercetării disciplinare prealabile
salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea
sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi
motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la
cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru
este.";
- Art. 268: „(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o
decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la
data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai
târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se
cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere
disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil,
care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările
formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele
pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată
cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea
disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi
contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului
în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la
data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu
semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare
recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de
salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile
calendaristice de la data comunicării."
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 şi 45 din
Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Din motivare rezultă că la art. 21 din
Constituţie este avut în vedere alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un
proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, iar la art. 6 din
Convenţie, paragraful 1 teza întâi care consacră acelaşi drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că raportul juridic de muncă se naşte pe baza contractului individual
de muncă negociat între angajator şi salariat, liber consimţit de ambele părţi.
Dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate reglementează
condiţiile şi procedura în care angajatorul poate dispune unilateral sancţionarea
eventualelor abateri disciplinare săvârşite de salariaţi. Aceste dispoziţii au
menirea şi sunt necesare atât pentru asigurarea stabilităţii raporturilor de
muncă, cu respectarea deopotrivă a drepturilor şi a intereselor legitime ale
părţilor raportului juridic de muncă, cât şi pentru protecţia salariaţilor faţă
de eventualele măsuri abuzive ori nejustificate ce ar putea fi dispuse de
angajator.
Astfel, Curtea reţine că niciuna dintre normele
juridice criticate nu este de natură să îngrădească dreptul oricărei părţi la
un proces echitabil, în situaţia în care se iveşte un litigiu supus
soluţionării instanţei judecătoreşti. Din contră, aceste texte de lege servesc
la rezolvarea cu celeritate, într-un termen rezonabil, a unor asemenea litigii.
Sarcina probei impusă angajatorului este determinată de poziţia mai puternică a
acestuia faţă de cea a salariatului, de situaţia obiectivă rezultată din
deţinerea de angajator a documentelor şi a datelor necesare elucidării cauzei.
De asemenea, Curtea reţine că accesul liber la o
activitate economică şi libera iniţiativă, consacrate de art. 45 din
Constituţie, nu conferă drepturi şi puteri discreţionare angajatorului în
raporturile sale cu salariaţii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în
condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 266, art. 267 şi art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Timpuri Noi" - S.A.
din Bucureşti în Dosarul nr. 45.240/3/2005 (8.324/LM/2005) al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea