Decizia Nr.574 din 29.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor Ana Maria Atodiresi, Nicoleta Boroftină, Simona Andreea Chirilă, Daniela Clipa, Rodica Elena Dodiţă, Niculina Iocob, Violeta Morariu, Sorin Rîptea, Paula Stan, Gheorghe Şcarlii şi Verona Zaharia, în Dosarul nr. 7.677/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 82D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.677/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor Ana Maria Atodiresi, Nicoleta Boroftină, Simona Andreea Chirilă, Daniela Clipa, Rodica Elena Dodiţă, Niculina Iocob, Violeta Morariu, Sorin Rîptea, Paula Stan, Gheorghe Şcarlii şi Verona Zaharia, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind plata unor drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că actul normativ criticat contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este singura categorie de personal bugetar care este exclusă de la aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Mai mult, în opinia autorilor excepţiei, această categorie profesională este singura categorie de personal bugetar căreia i s-a diminuat prin lege specială cuantumul salariului sub nivelul avut înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În acest mod, Legea nr. 63/2011 contravine următoarelor principii de drept european, prin raportare la dispoziţiile art. 20 şi ale art. 148 din Legea fundamentală: principiului priorităţii dreptului european, principiului legalităţii, principiului solidarităţii şi al egalităţii de tratament, principiului previzibilităţii, precum şi principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice. Invocă cele statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 29 martie 2000, 24 mai 2005, 12 octombrie 2006, 27 ianuarie 2009, 6 decembrie 2007, 29 iulie 2008 şi 24 martie 2009, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României, Buzescu împotriva României, Kaya împotriva României, Beian împotriva României, Teodorescu împotriva României, Burghelea împotriva României, Tudor Tudor împotriva României, şi de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în hotărârile din 23 aprilie 1986, 27 martie 1980, 14 iulie 1972, pronunţate în cauzele C-294/83 - Partidul Ecologist „Les Verts“ împotriva Parlamentului European, C-61/79 - Amministrazione delle finanze dello Stato împotriva Denkavit italiana Srl, C-57/69 - Azienda Colori Nazionali - ACNA S.p.a. împotriva Comisiei Comunităţilor Europene. De asemenea, în opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine normelor din Legea fundamentală care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate privată, precum şi prevederilor similare cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dat fiind faptul că dreptul la salariu, privit ca drept de creanţă, constituie un „bun„ în sensul Convenţiei, astfel încât privarea de acest bun, fără caracter temporar şi fără a fi justificată de niciuna dintre situaţiile care pot determina restrângerea legală a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în condiţiile inexistenţei vreunei despăgubiri, aduce o atingere dreptului de proprietate în substanţa sa. Invocă cele statuate de Curtea de la Strasbourg în hotărârile din 26 noiembrie 2002, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005, 23 octombrie 2007 şi pronunţate în cauzele Buchen împotriva Republicii Cehe, Cazacu împotriva Republicii Moldova, Kechko împotriva Ucrainei, Kopecky împotriva Slovaciei.Tribunalul Botoşani - Secţia civilă consideră că actul normativ criticat este constituţional, arătând că, în conformitate cu art. 162 alin. (3) din Codul muncii, atributul stabilirii sistemului de salarizare al personalului bugetar aparţine legiuitorului, astfel încât acesta poate adopta un regim salarial special, pentru anumite categorii de personal bugetar, în vederea realizării politicii sale într-o perioadă de criză economică.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, arătând că această lege are caracter temporar şi a fost adoptată cu scopul creării premiselor necesare în vederea asigurării fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale ale întregului personal didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, fără discriminări. Se mai arată că actul normativ este aplicabil pentru viitor şi nu afectează în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu, prin hotărârile din 19 aprilie 2007 şi 20 mai 2010, pronunţate în cauzele Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei şi Lelas împotriva Croaţiei, distinge între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) privind proprietatea şi alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii organice, şi art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor europene, cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.De asemenea, se mai invocă prevederile art. 17 cu privire la dreptul de proprietate cuprins în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:1. Legea nr. 63/2011 este un act normativ cu aplicare limitată în timp, în decursul anului 2011, reglementând salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.“Aşadar, în conformitate cu această jurisprudenţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor acestui act normativ, având în vedere că raporturile juridice născute în decursul anului 2011, sub aspectul salarizării, continuă să îşi producă efecte juridice în privinţa autorilor excepţiei.2. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor Legii nr. 63/2011, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identică.Astfel, prin Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, statuând că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, faţă de restul salariaţilor plătiţi din fondurile publice. S-a arătat, în decizia menţionată, că a existat o situaţie juridică specifică, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.În aceste condiţii, Curtea a constatat că situaţia obiectiv diferită a personalului didactic şi didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce priveşte salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi.De asemenea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un „bun“, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea a constatat, în legătură cu distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată, că în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare şi până la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţă de tipul privării de proprietate.Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.De asemenea, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate anterior îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor Ana Maria Atodiresi, Nicoleta Boroftină, Simona Andreea Chirilă, Daniela Clipa, Rodica Elena Dodiţă, Niculina Iocob, Violeta Morariu, Sorin Rîptea, Paula Stan, Gheorghe Şcarlii şi Verona Zaharia în Dosarul nr. 7.677/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie