DECIZIE   Nr. 565 din 29 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 si 481 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 415 din 22 iunie 2010

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Ion Predescu                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Carmen-Cătălina Gliga           - procuror

Ioana Marilena Chiorean        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Păun şi Ioana Mitr'uş (Păun) în Dosarul nr. 3.351/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 317D/2010 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Ion Păun prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece este în imposibilitate de prezentare la acest termen, fiind bolnav. Anexează, în copie conformă cu originalul, o adeverinţă medicală prin care i se recomandă repaus la domiciliu în perioada 20-30 aprilie 2010, un bilet de trimitere pentru servicii medicale şi un certificat medical de constatare a capacităţii de muncă reduse.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este din data de 13 octombrie 2009.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate Ion Păun.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 332D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Vasile Prochipiuc şi Elena Prochipiucîn Dosarul nr. 17.878/245/2009 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 349D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, ridicată de Constantin Cătălin Marin şi Raluca Geanina Marin în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde partea Apostol Georgescu, lipsă fiind autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Constantin Cătălin Marin şi Raluca Geanina Marin, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Partea Apostol Georgescu lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea cererii de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este din data de 13 octombrie 2009.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate Constantin Cătălin Marin şi Raluca Geanina Marin.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 332D/2010şi nr. 349D/2010 la Dosarul nr. 317D/2010, având în vedere că acestea au un obiect parţial identic.

Partea Apostol Georgescu şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 332D/2010 şi nr. 349D/2010 la Dosarul nr. 317D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii Apostol Georgescu, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Incheierea din 13 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.351/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Păun şi Ioana Mitruş (Păun) într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.

Prin Incheierea din 6 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 17.878/245/2009, Judecătoria laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Vasile Prochipiuc şi Elena Prochipiuc într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.

Prin Decizia civilă nr. 1683R din 22 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 20.095/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă - admiţând recursul împotriva încheierii din 19 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti -, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Constantin Cătălin Marin şi Raluca Geanina Marin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece prin aplicarea lor se creează posibilitatea deposedării unei persoane de un imobil cumpărat în condiţiile legii. Pe de altă parte, susţin că textele de lege criticate nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate necesare pentru aplicarea lor unitară.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Judecătoria laşi - Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi' Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 480 şi 481 din Codul civil, cu următorul cuprins:

- Art. 480: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";

- Art. 481: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate şi ale art. 136 privind proprietatea, precum şi celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 323/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, Curtea a reţinut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legala a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut/ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus, fructus şi abusus), cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Prin urmare, condiţionarea liberei exercitări a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispoziţiilor legii include şi Constituţia, ca Lege fundamentală, situata, din punctul de vedere al forţei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative.

Curtea a mai reţinut că principiul accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reglementări prin care pârâţii să îşi poată susţine şi valorifica dreptul de acces la justiţie. Curtea reţine că, în cauză, autorii excepţiei, care au calitatea de pârâţi, au avut la îndemână calea procedurală a întâmpinării, reglementată de dispoziţiile Codului de procedură civilă, formulată de către aceştia, şi prin care au răspuns la cererea de chemare în judecata a reclamanţilor.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a reţinut în Decizia nr. 399/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 7 aprilie 2009, că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituţional în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentală.

Intrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

In plus, Curtea observă că, din motivarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, reiese împrejurarea că aceştia critica şi raţionamentele avute în vedere de instanţele de judecată privind operaţiunea juridică a comparării titlurilor de proprietate ale părţilor şi a modului de interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr.'10/2001, aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - admiţând recursul în interesu legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a stabilit că, atunci când intervine concursul dintre legea specială şi legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Păun şi Ioana Mitruş (Păun) în Dosarul nr. 3.351/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Vasile Prochipiuc şi Elena Prochipiuc în Dosarul nr. 17.878/245/2009 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă şi de Constantin Cătălin Marin şi Raluca Geanina Marin în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean