DECIZIE Nr.
565 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 si 481 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 415 din 22 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie
ridicată de Ion Păun şi Ioana Mitr'uş (Păun) în Dosarul nr. 3.351/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul
Dosarului nr. 317D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către Ion Păun prin care solicită acordarea unui nou termen de
judecată, deoarece este în imposibilitate de prezentare la acest termen, fiind
bolnav. Anexează, în copie conformă cu originalul, o adeverinţă medicală prin
care i se recomandă repaus la domiciliu în perioada 20-30 aprilie 2010, un
bilet de trimitere pentru servicii medicale şi un certificat medical de
constatare a capacităţii de muncă reduse.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de
acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curţii
Constituţionale este din data de 13 octombrie 2009.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge
cererea de acordare a unui termen de judecată, formulată de autorul excepţiei
de neconstituţionalitate Ion Păun.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
332D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de Vasile Prochipiuc şi Elena Prochipiucîn Dosarul nr. 17.878/245/2009 al
Judecătoriei laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
349D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 480 din Codul civil, ridicată de Constantin Cătălin Marin şi Raluca
Geanina Marin în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3
Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde partea Apostol Georgescu,
lipsă fiind autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi cealaltă parte, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Constantin Cătălin
Marin şi Raluca Geanina Marin, prin care solicită acordarea unui nou termen de
judecată, în vederea angajării unui apărător.
Partea Apostol Georgescu lasă la aprecierea Curţii
Constituţionale soluţionarea cererii de amânare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de
acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curţii
Constituţionale este din data de 13 octombrie 2009.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge
cererea de acordare a unui termen de judecată, formulată de autorii excepţiei
de neconstituţionalitate Constantin Cătălin Marin şi Raluca Geanina Marin.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 332D/2010şi nr. 349D/2010 la Dosarul nr. 317D/2010, având în
vedere că acestea au un obiect parţial identic.
Partea Apostol Georgescu şi reprezentantul Ministerului
Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 332D/2010 şi nr. 349D/2010
la Dosarul nr. 317D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii Apostol Georgescu, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea,
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.351/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion
Păun şi Ioana Mitruş (Păun) într-o cauză având ca obiect revendicare
imobiliară.
Prin Incheierea din 6 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 17.878/245/2009, Judecătoria laşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Vasile Prochipiuc şi
Elena Prochipiuc într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.
Prin Decizia civilă nr. 1683R din 22 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 20.095/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă - admiţând recursul împotriva încheierii din 19 martie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti -, a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Constantin
Cătălin Marin şi Raluca Geanina Marin într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unei acţiuni în constatare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate din
Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece prin aplicarea lor se creează posibilitatea
deposedării unei persoane de un imobil cumpărat în condiţiile legii. Pe de altă
parte, susţin că textele de lege criticate nu îndeplinesc condiţiile de
claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate necesare pentru
aplicarea lor unitară.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Judecătoria laşi - Secţia civilă şi-au exprimat opinia în
sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi' Avocatul Poporului nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 480 şi 481 din Codul civil, cu următorul cuprins:
- Art. 480: „Proprietatea este dreptul ce are cineva
de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în
limitele determinate de lege.";
- Art. 481: „Nimeni nu poate fi silit a ceda
proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o
dreaptă şi prealabilă despăgubire."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.
16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale
art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului, ale art. 44 privind
dreptul de proprietate şi ale art. 136 privind proprietatea, precum şi celor
ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului
de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale ca şi
cele invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 323/2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, Curtea a
reţinut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legala a
proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut/ce
rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus,
fructus şi abusus), cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere
al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii
publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Prin urmare, condiţionarea
liberei exercitări a atributelor dreptului de proprietate de respectarea
dispoziţiilor legii include şi Constituţia, ca Lege fundamentală, situata, din
punctul de vedere al forţei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative.
Curtea a mai reţinut că principiul accesului liber la
justiţie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, implică,
între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reglementări prin care
pârâţii să îşi poată susţine şi valorifica dreptul de acces la justiţie. Curtea
reţine că, în cauză, autorii excepţiei, care au calitatea de pârâţi, au avut la
îndemână calea procedurală a întâmpinării, reglementată de dispoziţiile Codului
de procedură civilă, formulată de către aceştia, şi prin care au răspuns la
cererea de chemare în judecata a reclamanţilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a reţinut în Decizia nr.
399/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 7
aprilie 2009, că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii,
consacrat, de altfel, constituţional în alin. (3) al art. 44 din Legea
fundamentală.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In plus, Curtea observă că, din motivarea autorilor
excepţiei de neconstituţionalitate, reiese împrejurarea că aceştia critica şi
raţionamentele avute în vedere de instanţele de judecată privind operaţiunea
juridică a comparării titlurilor de proprietate ale părţilor şi a modului de
interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr.'10/2001, aspecte care
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile
dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare
a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, prin
Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
admiţând recursul în interesu legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a stabilit că,
atunci când intervine concursul dintre legea specială şi legea generală, acesta
se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia
generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea
specială.
Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe
între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a
drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate
fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura
în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori
securităţii raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Păun şi
Ioana Mitruş (Păun) în Dosarul nr. 3.351/3/2008 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă, de Vasile Prochipiuc şi Elena Prochipiuc în Dosarul nr.
17.878/245/2009 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă şi de Constantin Cătălin
Marin şi Raluca Geanina Marin în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei
Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean