DECIZIE Nr.
563 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 31
alin. (1) si art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 402 din 17 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 31
alin. (1)şi art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Inbod Impex" -
S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 8.048/3/2009 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VII-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 8.048/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 31 alin. (1) şi art. 143
alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Inbod Impex" - S.R.L. din Otopeni
într-o cauză civilă având ca obiect cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii
nr. 85/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o prezumţie de insolvenţă
a debitorului. Totodată, prin incriminarea faptei prevăzute de art. 143 alin.
(1) din lege se creează o presiune nejustificată asupra debitorului,
transferându-se o problemă privind drepturi subiective din domeniul comercial
în domeniul penal, iar interpretarea abuzivă sau excesivă poate atrage chiar şi
o sancţiune penală împotriva administratorului societăţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate
sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, ale art. 31 alin. (1)
şi ale art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie
2006, dispoziţii modificate prin Legea nr. 277/2009 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei şi pentru
modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din
14 iulie 2009.
Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate au, în
prezent, următorul cuprins:
- Art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6: „In înţelesul
prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. insolvenţă este
acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi
exigibile:
a) insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori;[..]
6. prin creditor
îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolventei se înţelege creditorul
a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi
exigibilă de mai mult de 30 de zile.";
- Art. 31 alin. (1): „Orice creditor îndreptăţit să
solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui
debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care
va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor
debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare.";
- Art. 143 alin. (1): „Constituie infracţiunea de
bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amenda neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană
fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii
de deschidere a procedurii în termen, care depăşeşte cu mai mult de 6 luni
termenul prevăzut la art. 27."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1
alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale
şi a legilor, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 124 privind unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 3 şi art. 31 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei raportate la aceleaşi prevederi
constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţă, respingând excepţiile de
neconstituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie
2008, Curtea a constatat, referindu-se la condiţiile în care orice creditor
poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, că acestea
sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că introducerea cererii nu duce în
mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţă. Astfel, cererile
introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege nu vor putea
produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecătorul-sindic. De asemenea,
Curtea a reţinut că toate textele de lege criticate constituie norme de
procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. In virtutea
acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii
deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de
la regulile dreptului comun.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate
raportată la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reţinând că o atare critică
este lipsită de temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice
drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim
numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile,
cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale
celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu
aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele
valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de
drept.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei, Curtea observă că autorul excepţiei
de neconstituţionalitate nu critică, în realitate, soluţia legislativă cuprinsă
în acestea, ci urmările pe care le-ar putea avea interpretarea abuzivă sau
excesivă a acestui text de lege, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare
a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi pct. 6, art. 31 alin. (1) şi art. 143
alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Inbod Impex" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul
nr. 8.048/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean