DECIZIE Nr.
560 din 6 iulie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 3 alin. 3 din Codul de procedura
penala, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale si art. 16 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala
Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 686 din 10 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea
şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi art. 16
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr. 359/2006 al
Curţii de Apel Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
apărătorul ales, domnul Neculai Volăvăţ, cu delegaţie la dosar. Procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, reiterând aspectele invocate în faţa instanţei de drept comun.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie cu prevederile din Legea
fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 359/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
913
alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea
Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi art. 16 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în dosarul menţionat mai sus,
având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 913 alin. 3 din Codul de procedură
penală sunt neconstituţionale printr-o redactare eliptică, deoarece nu se
prevede în mod expres faptul că instanţa hotărăşte asupra certificării
înregistrărilor telefonice prin hotărâre judecătorească (încheiere), care în
mod evident ar trebui să poată fi contestată printr-o cale de atac. Această
omisiune este de natură a încălca dreptul la apărare şi dreptul la un proces
echitabil garantat oricărei persoane ale cărei convorbiri telefonice au
constituit obiectul unei asemenea măsuri, întrucât nu o poate contesta la
instanţa de control superior. De asemenea, procedura reglementată de textul
legal criticat lasă loc liberului arbitru şi mai ales excesului de putere al
unei autorităţi, ce duce la îngrădirea ori desfiinţarea dreptului la inviolabilitatea
corespondenţei şi a convorbirilor telefonice.
Cât priveşte art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003, autorul excepţiei critică
ultraactivitatea instituită, deoarece, deşi înregistrarea convorbirilor vizează
restrângerea drepturilor garantate de art. 28 din Constituţie şi de art. 8 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
este inexplicabil şi, evident, neconstituţional faptul că pentru anumite
aspecte, între care şi cele referitoare la certificarea înregistrărilor, legea
a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, iar pentru altele, la data de 1
iulie 2003.
In opinia autorului, lăsarea la îndemâna procurorului
până la data de 1 ianuarie 2004 a acestor măsuri procedurale contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, 28 şi 53 din Constituţie, raportate la art. 6 şi 8 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Referitor la critica art. 16
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, autorul s-a limitat la a
preciza că sunt incidente aceleaşi motive de neconstituţionalitate invocate
pentru articolele anterioare.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală reglementează o modalitate
de selectare şi certificare de către instanţă a informaţiilor obţinute cu
ocazia interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor.
Procedura a fost impusă de necesitatea eliminării oricăror posibilităţi de
contrafacere a acestor probe care nu au o valoare prestabilită. Textul criticat
constituie, dimpotrivă, o garanţie a asigurării unui proces echitabil şi a
dreptului la apărare, prin aceea că mijloacele de probă obţinute de organele de
urmărire penală sunt prezentate în faţa unei instanţe independente şi
imparţiale, fiind cenzurate de către aceasta în condiţii de
contradictorialitate. Faptul că, în cazul dat, se încheie un proces-verbal şi
nu se pronunţă o încheiere care să poată fi atacată separat nu impietează cu
nimic asupra dreptului părţii interesate de a folosi orice mijloace de apărare
prevăzute de lege, inclusiv de a contesta veridicitatea, legalitatea şi
conţinutul certificării.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003, instanţa
de judecată arată că şi acestea sunt conforme cu prevederile constituţionale şi
convenţionale invocate, întrucât textul reglementează o modalitate diferenţiată
de aplicare a legii şi nicidecum o intrare în vigoare scindată. In acest sens
s-a considerat a fi necesară aplicarea imediată a dispoziţiilor care vizează
arestarea preventivă şi percheziţia, urmând ca ulterior, după asigurarea şi
fundamentarea unei baze logistice, să fie aplicate şi celelalte dispoziţii ale
legii.
Cât priveşte art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002, instanţa de judecată apreciază că măsurile inserate în
text sunt constituţionale, fiind necesare într-o societate democratică, pentru
desfăşurarea instrucţiei penale, pentru combaterea şi prevenirea săvârşirii de
infracţiuni, mai ales a celor care prezintă un pericol social ridicat, cum ar
fi cele de corupţie sau asimilate infracţiunilor de corupţie instrumentate de
Direcţia Naţională Anticorupţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, cu privire la art.
913 alin. 3 din
Codul de procedură penală, Guvernul şi-a sprijinit punctul de vedere pe
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Cât priveşte dispoziţiile art.
XI pct. 2 din Legea nr.
281/2003, consideră că Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a ţării,
este singurul care decide, în cuprinsul unei legi, data intrării în vigoare a
unui act normativ. Referitor la art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002, Guvernul a făcut trimitere la aceleaşi argumente avute în vedere şi pentru
netemeinicia criticii referitoare la dispoziţiile din Codul de procedură
penală.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 913 alin. 3 din Codul de procedură
penală prevede suficiente garanţii prin reglementarea în detaliu a consemnării
şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate şi a redactării
integrale a acestora. In fapt, critica este dedusă de pretinse lacune ale
dispoziţiilor legale supuse controlului, situaţie a cărei restabilire ar
presupune completarea textului, ceea ce excedează competenţei Curţii
Constituţionale.
De asemenea, cele trei texte legale criticate ce
constituie obiectul prezentei excepţii reprezintă o restrângere proporţională
cu situaţia care a determinat-o şi nu aduc atingere existenţei dreptului la
secretul corespondenţei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală, modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 281/2003, art. XI pct.
2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de
procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 468
din 1 iulie 2003, şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002,
modificat prin art. IV pct. 12 al titlului II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 365
din 27 aprilie 2004, şi prin art. II lit. a) din Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 913 alin. 3
din Codul de procedură penală:
„Banda magnetică sau orice alt tip de suport cu înregistrarea
convorbirii, redarea scrisă a acesteia şi procesul-verbal se înaintează
instanţei care, după ce ascultă procurorul şi părţile, hotărăşte care dintre
informaţiile culese prezintă interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei,
încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care
conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal.
Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care
conţin secrete
de stat, consemnarea se face în procese-verbaie separate, iar dispoziţiile art.
97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. ";
- Art. XI pct. 2 din
Legea nr. 281/2003: „Prezenta lege intră în vigoare
la data publicării ei în Monitorul Oficial al
României, Partea I, şi se pune în aplicare după
cum urmează:[...]
2. celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie
2004.";
- Art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
„(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la
săvârşirea uneia dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de
urgenţă în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, în scopul strângerii
de probe sau al identificării făptuitorului, pot fi dispuse următoarele măsuri:
a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi
a conturilor asimilate acestora;
b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau
înregistrarea comunicaţiilor;
c) accesul la sisteme
informaţionale.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)
pot fi dispuse de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie, pe o durată de
cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste măsuri pot fi prelungite de
procuror prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de
zile. Durata maximă a măsurilor dispuse este de 4 luni.
(3) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi
dispusă de judecător, potrivit dispoziţiilor art. 911-916 din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător.
(4) Procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie pot
dispune să li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori
contabile, în condiţiile prevăzute la alin. (1)."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la
dreptul la apărare, art. 28 referitoare la secretul corespondenţei, art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
precum şi ale art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la
dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale invocate în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin
Decizia nr. 648 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 58 din 23 ianuarie 2006, Curtea
Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Curtea constată că dispoziţiile art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 şi ale
art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 se constituie în
norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt
stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fără a avea semnificaţia unei încălcări a
secretului corespondenţei, corespund cerinţelor constituţionale prevăzute la
alin. (1) al art. 53, potrivit cărora exercitarea dreptului poate fi restrânsă
dacă se impune pentru desfăşurarea instrucţiei penale şi apărarea ordinii
publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiaşi articol.
In sfârşit, fără a intra pe fondul excepţiei, Curtea
constată că a rămas fără obiect critica autorului referitoare la lăsarea la îndemâna procurorului a
acestor măsuri procedurale, deoarece începând cu data de 1 ianuarie 2004
decizia cu privire la autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea
convorbirilor aparţine preşedintelui instanţei căreia i-ar reveni competenţa să
judece cauza în primă instanţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale
şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr.
359/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru