DECIZIE   Nr. 560 din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 357 din 27 mai 2009

Ioan Vida                                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                    - procuror

Mihai Paul Cotta                              - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „GA-PRO-CO CHEMICALS" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.349/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă niciunul din textele constituţionale invocate în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 17 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.349/279/2008, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a  dispoziţiilor art.  142  alin.  (1)  şi  (3)  din  Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „GA-PRO-CO CHEMICALS" - S.R.L. din Săvineşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt confuze şi imprecise, generând abuzuri şi instabilitate jurisdicţională. Astfel, întrucât executarea silită a bunurilor urmăribile, proprietate privată a debitorului, se efectuează de regulă în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, organul fiscal poate institui o indisponibilizare a patrimoniului debitorului de câteva ori mai mare faţă de debitul datorat, ceea ce poate duce la blocarea activităţii societăţii în cauză. Asemenea măsuri permit excesele, sunt disproporţionate şi încalcă art. 44 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, faptul că organul fiscal poate uza de orice măsură asiguratorie în mod succesiv sau concomitent, cu consecinţa îngrădirii dreptului societăţii în cauză de a mai desfăşura o activitate economică liberă, contravine prevederilor art. 45 din Constituţie.

Judecătoria Piatra-Neamţ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, având următorul cuprins:

„(1) Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare. [...]

(3) In cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită prevăzute de prezentul cod".

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică. Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii referitoare la absenţa din conţinutul reglementării a exigenţelor de claritate şi precizie, Curtea constată că textul legal criticat are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. De altfel, în Cauza Wingrove contra Marii Britanii (1996), Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în condiţiile concrete ale cauzei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.

Astfel, art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură fiscală trebuie interpretat ţinându-se cont şi de prima teză a aceluiaşi alineat, potrivit căruia „executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare". Faptul că textul criticat cuprinde sintagma „de regulă" înseamnă că executarea silită se poate face într-o limită inferioară sau superioară valorii de 150% în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei. în acest sens, organul fiscal va ţine seama de dobânzile, penalizările existente la debitul principal, de cheltuielile ocazionate cu executarea silită (cheltuieli administrative sau judiciare). In cazul în care organul fiscal se îndestulează cu o sumă mai mare faţă de debitul datorat, devin aplicabile prevederile art. 137 din Codul de procedură fiscală privind restituirile de sume. Dacă se constată că reprezentanţii organului fiscal au acţionat cu rea-credinţă şi cu încălcarea reglementării legale, aceştia pot fi traşi la răspundere civilă, materială, disciplinară sau penală.

Aşadar, executarea silită a bunurilor urmăribile proprietate a debitorului, efectuându-se, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, nu determină o micşorare nelegală a patrimoniului debitorului.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, Curtea reţine că libertatea economică se desfăşoară în condiţiile prevăzute de lege. Or, posibilitatea acordată organelor fiscale de a folosi succesiv sau concomitent diversele forme de executare silită nu este de natură să înfrângă libertatea economică, Intrucât creanţele datorate de debitor sunt în relaţie directă cu bugetul de stat, acestea trebuie recuperate cu rapiditate, iar legiuitorul, tocmai în considerarea acestui fapt, are o marjă largă de apreciere în domeniul realizării creanţelor fiscale. De altfel, se constată că şi în raporturile dintre particulari, în procedurile de executare silită, aceştia pot uza de toate modalităţile de executare silită prevăzute de Codul de procedură civilă sau de legi speciale, după caz, pentru realizarea drepturilor lor.

In aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate ridicată apare ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „GA-PRO-CO CHEMICALS" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.349/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta