DECIZIE   Nr. 56 din 14 mai 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 139 din  4 iulie 1996

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Ioan Deleanu           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursurilor declarate de Rusu Gh. Nicolae si Donosa Tugui Vasile impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 114 din 14 noiembrie 1995 si de Jitaru Maria, Cretu Angelica, Cretu Neculai, Cretu Daniela, Cretu Ionel si Cretu Angelica, minor, parti reprezentate prin avocat, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 3 din 10 ianuarie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 30 aprilie 1996, in prezenta procurorului si a partilor: Rusu Nicolae, Cretu Angelica, Sarion Adela, Cretu Angelica, minor, Jitaru Maria, Retea Petrica si Augustin Ianos Retea si in lipsa Primariei Comunei Sascut, Societatii Agricole "Agroschin" Sascut, autoritatii tutelare de pe langa Consiliul Local al Comunei Traian, lui Donosa Tugui Vasile, Ursache Ion, Cretu Neculai, Cretu Daniela, Cretu Ionel, Simon Ludovic, Simon Petre, Cojanu Valeria, Voiculescu Elisabeta si Stefan Ianos Retea, cu toti procedura fiind legal indeplinita. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 14 mai 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 114 din 14 noiembrie 1995, Curtea Constitutionala, conexand Dosarul nr. 114C/1995 la Dosarul nr. 100C/1995, a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-4 din Codul de procedura civila.
    Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 3 din 10 ianuarie 1996 s-a decis conexarea Dosarului nr. 142C/1995 la Dosarul nr. 138C/1995 si respingerea ca vadit nefondate a exceptiilor de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-4 din Codul de procedura civila.
    In considerentele deciziilor nr. 114 din 14 noiembrie 1995 si nr. 3 din 10 ianuarie 1996 s-a retinut ca in Constitutie nu sunt cuprinse prevederi privind obligativitatea exercitarii recursului la Curtea Suprema de Justitie, ca ultima cale de atac.
    Impotriva Deciziei nr. 114 din 14 noiembrie 1995 au declarat recurs, in termen legal, Rusu Gh. Nicolae si Donosa Tugui Vasile, iar impotriva Deciziei nr. 3 din 10 ianuarie 1996 au declarat recurs, in termen legal, Jitaru Maria, Cretu Angelica, Cretu Neculai, Cretu Daniela, Cretu Ionel si Cretu Angelica, minor, prin reprezentantul lor.
    Motivele de recurs invocate impotriva celor doua decizii ale Curtii sunt identice, si anume:
    - discordanta dintre dispozitiile art. 1-4 din Codul de procedura civila si cele ale art. 20 si 41 alin. (1) din Constitutie;
    - actualele instante de recurs au si atributii de instante de fond, prin "uzurparea suveranitatii instantelor de fond si de apel", pronuntand hotarari irevocabile;
    - necesitatea solicitarii de puncte de vedere Ministerului Justitiei, Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Curtii Supreme de Justitie;
    - este si ramane o anomalie ca, in cazurile in care actualele instante incalca prevederile art. 20 si 41 din Constitutie, precum si pe cele ale art. 1 alin. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sa se recurga la un recurs individual, in lipsa unui recurs efectiv intern;
    - fara a fi necesara modificarea dispozitiilor art. 20, ale art. 41 alin. (1) si ale art. 125 alin. (1) din Constitutie, de lege lata, in materia proprietatii, justitia se realizeaza de catre curtile de apel si celelalte instante;
    - in aplicarea unitara a legii, actualul sistem genereaza dificultati insurmontabile; erorile in aplicarea legii sunt de neinlaturat, ceea ce contravine principiului infaptuirii unitare a justitiei si prevederilor art. 1 alin. (1) din Constitutie.
    In scopul solutionarii recursurilor, Curtea Constitutionala, avand obligatia, stabilita in art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ca in cazul recursului sa se pronunte si asupra exceptiei de neconstitutionalitate, aplicand prevederile art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Dand curs solicitarii Curtii, Guvernul, in punctul de vedere exprimat, apreciaza deciziile atacate cu recurs ca fiind temeinice si legale si exceptiile de neconstitutionalitate ca vadit nefondate.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
    Deoarece, asa cum s-a aratat, recursurile declarate sunt identice, pentru mai buna administrare a justitiei si pentru a se pronunta o singura decizie, in sedinta publica din 26 martie 1996 s-a dispus conexarea dosarelor in care s-au declarat recursuri.

    CURTEA,
avand in vedere deciziile atacate, motivele de recurs invocate, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civila raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Motivele de recurs referitoare la incalcarea, prin art. 1-4 din Codul de procedura civila, a dispozitiilor art. 20 si ale art. 41 alin. (1) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international", nu sunt intemeiate si urmeaza a fi respinse.
    Art. 41 alin. (1) din Constitutie dispune ca "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar art. 20 din legea fundamentala stabileste in alin. (1) ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. In alineatul secund al aceluiasi text constitutional se prevede ca, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
    Fata de dispozitiile legale citate, nu rezulta ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civila, modificate prin Legea nr. 59/1993, care stabilesc competenta judecatoriilor, tribunalelor, a curtilor de apel si accesul la Curtea Suprema de Justitie, contravin acestor norme si principii.
    Art. 1-4 din Codul de procedura civila nu incalca nici dispozitiile art. 125 din Constitutie, care prevede ca justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti, a caror competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege, de vreme ce Legea nr. 59/1993 de modificare a art. 1-4 din Codul de procedura civila stabileste chiar competenta dupa materie a instantelor judecatoresti.
    Daca si in ce masura sistemul actual de distribuire a "materiilor" in competenta diferitelor instante este sau nu corespunzator, aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci una de posibila modificare legislativa, de competenta autoritatii legiuitoare.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 1-4 din Codul de procedura civila Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 47 din 3 mai 1995, ramasa definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 96 din 24 octombrie 1995, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995.
    Prin deciziile mentionate, Curtea Constitutionala a statuat ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civila, modificate, sunt constitutionale si, in consecinta, exceptiile de neconstitutionalitate au fost respinse ca vadit nefondate.
    Intrucat nu exista nici un element nou care sa infirme considerentele ce fundamenteaza deciziile mentionate, nu este necesara reconsiderarea lor si deci nu se justifica aplicarea art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale.
    Motivul de recurs prin care se sustine ca art. 1-4 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale, deoarece curtile de apel, uzurpand suveranitatea instantelor de fond si de apel, pronunta hotarari irevocabile, "fara vreo cale de atac impotriva noii viziuni asupra fondului", este, de asemenea, neintemeiat si urmeaza a fi respins.
    Art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994, consacra dreptul persoanei la un proces echitabil. Frecvent si constant organele europene de jurisdictie au precizat ca art. 6 din conventie nu implica cerinta organizarii unui dublu grad de jurisdictie, dar daca legea nationala organizeaza cai de atac, justitiabilii trebuie sa beneficieze de garantiile unui proces echitabil. In orice caz, stabilirea unui control judiciar asupra legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti nu inseamna accesul neconditionat al justitiabilului la toate instantele judecatoresti, inclusiv la Curtea Suprema de Justitie.
    Motivul de recurs prin care se sustine ca "in aplicarea unitara a legii actualul sistem genereaza dificultati insurmontabile. Erorile in aplicarea legii sunt de neinlaturat", infrangandu-se astfel - cum afirma recurentii - "principiul infaptuirii unitare a justitiei si chiar art. 1 alin. (1) din Constitutie", - nu poate fi, de asemenea, admis. Acest motiv priveste aplicarea legii, iar nu neconstitutionalitatea acesteia. Or, Curtea Constitutionala nu are competenta de a se pronunta asupra interpretarii si aplicarii legii de catre instantele judecatoresti.
    Nici motivul de recurs prin care se sustine necesitatea solicitarii punctelor de vedere ale Ministerului Justitiei, Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Curtii Supreme de Justitie cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata nu poate fi retinut, intrucat, potrivit legii, Curtea Constitutionala nu are obligatia de a solicita puncte de vedere autoritatilor mentionate.
    Avand in vedere considerentele expuse, vazand si prevederile art. 144 lit. (c) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursurile declarate de Rusu Gh. Nicolae si Donosa Tugui Vasile impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 114 din 14 noiembrie 1995 si de Jitaru Maria, Cretu Angelica, Cretu Neculai, Cretu Daniela, Cretu Ionel si Cretu Angelica, minor, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 3 din 10 ianuarie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta din 14 mai 1996.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
           prof. univ. dr. IOAN MURARU

           Magistrat-asistent,
           Gabriela Dragomirescu